Amintiri fără timbru

my mind my playground

Nov.

fotografie

Nu mai am dimineţi însorite. Nici voi nu mai aveţi, doar e toamnă. La etajul 9, în zilele cu ceaţă, e ca şi cum ai locui nicăieri. Dispar blocuri, pod, apă, autobuz, oameni. Mă trezesc mereu pe partea dreaptă. Dimineaţa cobor din pat direct în pantofii roşii. Nu-mi fac niciodată cafeaua. Nu îmi aprind nicio ţigară. Nu mănânc. Cu toate astea, lumea e în continuare agăţată la locul ei, aparent calmă, ridicând sprânceana a mirare că reuşesc să mă mişc în ritmul ei. Pe măsură ce ajung la uşă, culorile se mută în rochie, în eşarfă, în inele, în păr, în gânduri. Până să vină seara, se lipesc cumva griurile oraşului de mine. Și-mi dau seama că e tot una din zilele alea care merg împiedicat. Anapoda. Cu stări care se traduc în poveşti fără legătură cu realitatea. *** Ce să fac. Torn miere într-o cană, pun lapte peste. Și-mi…

Keep Reading

Conturul literelor

calatorii

Fericit e călătorul acela care, după un drum lung şi plictisitor, cu ploaie şi frig, cu înjurături prinse din zbor, cu zdrăngănit de uşi şi cu tot soiul de nemernici întâlniţi în cale, vede, în sfârşit, acoperişul casei sale şi luminile calde din interior. Ştie că îl aşteaptă încăperile primitoare umplute de strigătele celor care îi ies în întâmpinare, cu vorbe blajine şi sărutări liniştitoare pe obraji, menite să alunge din suflet orice urmă de nelinişte. *** Mi se pare că de multe ori caut ceva cu totul străin, ceva fără legătură cu viaţa mea obişnuită. Şi mă mişc greoi. Între imaginea călătorului fericit care găseşte căminul (are luminile, siguranţa) şi între mereu călătorul înfrigurat, care o să se sprijine apatic cu un braţ de balustrada covertei, privind pasagerii de pe bord, precum şi pe cei de pe ţărm ce se învârt fără treabă, aşteptând plecarea corabiei. *** Câteodată, îmi…

Keep Reading

‘Oraşul din imagini’

calatorii

* ‘Oraşul din imagini’. Realitatea. Cele două lumi n-au nimic în comun. În ciuda aparenţelor zgomotoase, a decorurilor multicolore, a unei agitaţii continue, adevărata Realitate, sensul ei îmi scapă des. ‘Oraşul din imagini’ îţi propune, adesea, o meditaţie dureroasă şi aparent nefirească. Îţi oferă stări bizare, pe care le încerci numai în momentele de mare agitaţie, atunci când încerci să nu mai schimbi nimic în jurul tău – în Realitate. * Primele cuvinte scrise în cele patru zile. Zile liniştite în care am încetat să mai caut răspunsuri. Zile în care am mers. Fără ţintă, fără timp, fără oprelişti. În care am stat. Fără ţintă, fără timp, fără oprelişti. În care am cunoscut poveştile unei case frumoase… …ce poartă numele unei femei distinse, cu rochie albă şi mănuşi negre din catifea. Păstrează la gât trandafirii pictaţi pe perete, iar şalul ei împrumută culoarea cerului. Poţi vedea dimineaţa cum faldurile rochiei…

Keep Reading

Gând

my mind my playground

“Eşti fericită?”- a întrebat el, acum două săptămâni. Cuprinsă fiind de entuziasmul pe care o prăjitură cu ciocolată, o stradă liniştită şi adierea vântului într-o noapte răcoroasă de vară ţi-l poate oferi, am spus da. Pentru că, în câteva secunde, m-am gândit că fericirea pentru mine înseamnă mulţumirea de sine.Astăzi, sunt mulţumită că încă mai sunt oameni care să-ţi ofere zile frumoase. Care te servesc cu ciocolată de casă şi te îndeamnă să savurezi stropi de licoare roşiatică şi parfumată din pahare colorate în albastru şi auriu. Că pot privi la ora asta luna, acoperişurile caselor şi avioanele care decolează în linişte, de pe balconul unde doi greieri s-au adăpostit. Mulţumită sunt şi de ceea ce fac. De ceea ce sunt. Şi, pentru mine, asta înseamnă că sunt fericită. p.s. Mulţumită şi de faptul că pot, după mai bine de o lună, să tastez litere şi să încheg fraze, pe…

Keep Reading

A fost

my mind my playground

Pe scurt, o lună. Destul timp pentru ca cele despre care voi scrie câteva cuvinte să devină amintiri. A fost Absolvirea Comunicatorilor şi zâmbetele împietrite pe feţele a peste 100 de oameni. A fost şi mândria resimţită după cei trei ani de Litere. A urmat perioada critică a examenului de licenţă. A trecut. Cumva. Au rămas în urmă 18 cărţi înroşite, îngălbenite, înverzite. De pe marginile filelor s-ar mai putea scrie o carte. Au fost săptămânile în care am uitat ce înseamnă somnul şi am făcut cunoştinţă cu fluturii de noapte sinucigaşi, care se izbeau de geamul meu la 4 dimineaţa. În fiecare noapte. Cafeaua mea a fost gheaţa pe pleoape. Aerul meu condiţionat a fost programul la BCU sub formă de evantai. Ziua – prilej de trezit la 6 dimineaţa pentru un strop de răcoare. Nu e nevoie de o declaraţie în acest sens. Vă trimit o fotografie cu…

Keep Reading

Punct.

evenimente

Nu vă speriaţi, deocamdată este vorba despre un punct firav, notat cu un creion subţire. Vă anunţ eu peste câteva săptămâni cum o să arate punctul final, apăsat nebuneşte pe foaie.Până atunci, anunţ evenimentul care a implicat:- ore bune de vorbit la telefon în fiecare zi cu Alex – domnul şef de an!- un hastag pe Twitter – #absolvire- o pagină pe Facebook cu 388 de Like-uri şi multe poveşti frumoase- în jur de 150 de confirmări la eveniment – e-mailuri/invitaţii- telefoane oficiale sau mai puţin oficiale- multe emoţii – Da, da, pentru mine, nu şi pentru Alex! :-)- strâns de poveşti profesionale de la colegii CRP-işti- multe zâmbete şi fotografii adunate în prezentări- diplomaţie- emoţii- emoţii- emoţii….Aşadar, vă prezint Absolvirea Comunicatorilor! Se adună studenţii Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Litere, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, mâine, ora 14:00, la Facultatea de Drept – Aula Magna. Avem în meniu discursuri…

Keep Reading

22

my mind my playground

Part 1.I can’t dance, but you should!Ascultatoare, am dansat. Mai mult, mi-am cântat şi sufletul din mine. Am avut artificii – una bucată adusă de barman la 00:00. Am avut prieteni veseli şi frumoşi, care mi-au cantat cel mai simpatic şi urlat La Mulţi Ani! A fost trupa Spin şi vocea care a înconjurat încăperea. Au fost urările şi apaluzele unui local prietenos. Am avut concert şi muzică de calitate. Lumina difuză a reflectoarelor a căzut toată seara pe hainele cu flori. Au fost evergreen-uri şi postere cu poveşti. Şi mai multe flori şi cocktail-uri! A fost Mojo şi aer britanic. Au fost voci bune şi drumuri lungi. Au fost cele mai multe zâmbete ataşate celor două microfoane lipite cu scotch. Au fost culori şi oameni adorabili. A fost noaptea în care am împlinit 22 de ani!Part 2.The Wall.22 de ani şi peste 100 de mesajeMai exact – 125 de…

Keep Reading

Romeo şi Julieta

my mind my playground

Vineri, 23 aprilie, am fost la spectacolul de operetă “Romeo şi Julieta”, ce s-a jucat pe scena Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian”. Pot spune că este pentru prima dată când mi-am dorit să revăd o piesă la numai două minute de la finalul acesteia. Tot pentru prima dată, am folosit mai des ca oricând cuvântul experienţă. Da, a fost o minunată experienţă!Seara s-a anunţat a fi una specială încă din primele secunde. La intrare,am fost întâmpinaţi cu şampanie şi zâmbete. Am ciocnit cupele, am sorbit licoarea aurie şi ne-am îndreptat către sala care forfotea. Ceea ce a urmat este greu de descris în cuvinte pentru că, în mare parte, ceea ce trăieşti alături de actorii-cântăreţi este un mix de emoţii de bucurie, tristeţe, fascinaţie. Combinaţia de coregrafie inspirată, dans molipsitor, lumini care transformă anumite secvenţe în adevarate tablouri, muzică live şi o scenă care te trimite departe de convenţional…

Keep Reading
Navigate