Amintiri fără timbru

my mind my playground

Acum 3 ani

fotografie

Mă simt datoare să agaţ încă o amintire frumoasă în cui. Aceea a ultimelor cursuri din cei trei ani de facultate! A ceea ce a părut, în fapt, a fi ultima zi de facultate.Acum 3 ani de zile mă mutam în Bucureşti, trăgând după mine un bagaj plin cu speranţe, iluzii şi convingeri copilăreşti. În mai putin de 2 luni lăsam acest bagaj pe băncile unei gări zgomotoase pentru a începe o “viaţă nouă”. Aşa îmi place să numesc eu această etapă care, oarecum, se încheie.De atunci, m-am mutat de 6 ori. Într-un singur an am cunoscut peste 100 de oameni, am avut 189 colegi de facultate, m-am împrietenit cu peste 50 dintre ei, am ieşit în peste 20 de ceainării, am fost de peste 50 de ori la film, de 4 ori la Operă, de prea puţine ori la teatru. Am învăţat peste 10 kilograme de cursuri, am citit…

Keep Reading

Salut! Tu mai crezi în prietenie?

my mind my playground

A început cu “Salut”! S-a terminat cu “Dar tu mai crezi în prietenie”? *Relaţiile bune sunt cele pe care le-am ales noi înşine, cele care aduc ceva bun părţilor implicate – mulţumirea, sentimentul lor de bunăstare şi siguranţa. Aristotel distinge între prietenia veritabilă şi două imitaţii ale acesteia. În una din ele motivul relaţiei e plăcerea iar în cealaltă este folosul reciproc. Sunt relaţii superficiale care durează cât sunt utile scopurilor pe care le slujesc, spre deosebire de prietenia adevărată ce dăinuie fiindcă îşi are “temelia în bine”. Ok, grija faţă de propriile interese este întru totul justificată; ai obligaţia să veghezi asupra lor însă ar trebui sa te încurajeze să acţionezi cu nobleţe. Prietenia sinceră este specială deoarece îşi are centrul în fiinţe individuale, în confidenţe, în reciprocităţi subînţelese. Se spune că prietenul este “un alt eu” şi că nu poate fi socotită prietenie relaţia care nu are în…

Keep Reading

Casa care zâmbeşte

fotografie

‘O cameră albastră. Un tren.Camera, mică şi întunecată, cu o fereastră îngustă lângă care pâlpâie un opaiţ stingher. Lângă fereastră, o bancă veche şi-un copac fără frunze.-Cât mai este până vine iarăşi vara?-Un an, copile. Atât mai este.-Dar lung e anul?-Lung. Ca o părere de rău.’…

Keep Reading

I love Bucharest

my mind my playground

Starbucks Victoriei. Un laptop. Prea multe documente deschise. O lampa cu abajurul albastru. Aburii unui ceai fierbinte. Culori placute privirii. Dincolo de geam, luminile unui Bucuresti agitat dar placut. Muzica in surdina si povesti care zboara. Prietene care isi destainuie in soapta dezamagirile in dragoste, doua intalniri de afaceri, un cuplu, un singuratic. Cuvinte care se amesteca, fragmente de povesti ale unor oameni necunoscuti. Imaginea mea in geamul care ma desparte de oras. Gesturi, priviri. iluzii conturate si vandute la pachet cu ceaiul/cafeaua.Imi dau seama ca sunt dependenta de acest oras. Il blamez insa aici vreau sa fiu. Iubesc agitatia; luminile orasului, intr-o noapte de vineri, ma asigura ca acesta este locul meu. In fiecare zi aspiratiile mele sunt reduse si inchise in lucruri, viata mea este satisfacuta de consum. In mod constant, plenitudinea din jurul meu imi aminteste de lucrurile lipsa. Sunt conditionata de dorinta de a avea. Imi…

Keep Reading

Frustrări pseudo-filosofice

my mind my playground

La întrebarea “sunt un mediocru sau sunt un perfecţionist?” nu există un răspuns simplu. Poţi încerca doar să-ţi mărturiseşti sincer ţie dacă doreşti să ramai încremenit si plin de remuşcări pentru ţeluri imposibil de atins, ce-ţi torturează spiritul, sau doreşti a te crede un om liber!În lumea oamenilor perfecţi, totul este cunoscut şi fiecare element e preţuit prin măsură şi analiză. Razele soarelui sunt numărate, lumina nopţii este o formulă matematică, pământul e cântărit cu frânturi de milligram. Dacă nu sunt fixate ca făcând parte din obiectivul unuia, parfumul unei flori poate fi o necuviinţă şi sunetul de harfă o inutilitate. Fiecare perfecţionist îşi are palatul său de gheaţă, unde raţiunea tronează sentimentului. Aici totul se poate, dar nimic nu se cunoaşte, această lume este a oamenilor însetaţi după mărire. În acest decor îşi dau întâlnire cavalerii perfecţiunii, acest loc este un popas în care sosesc judecători siguri pe judecata…

Keep Reading

Mesaj

my mind my playground

“Dragii mei studenti dragi,Ma uitam azi la examen la voi si eram deja trista la gandul ca anul viitor, pe vremea asta, n-am sa va mai vad chipurile zambitoare in banci. Vor fi alti copii, alti studenti de cunoscut, de “imblanzit” (a se vedea “Micul Print”, episodul cu vulpea, ca tot ati avut un subiect legat de prietenie la examen). Insa, cu fiecare generatie, profesorul ramane mai bogat cu ceva (cu tot ceea ce a primit sufleteste de la studentii lui, cu toate cate le-a invatat de la ei sau cu ei) si mai sarac de el insusi (fiindca o parte le-a daruit-o lor, nevazut, necuprins in cuvinte sau lectii, ci numai in senzatia aceea de IMPREUNA, de la un curs sau un seminar reusit).Si mi-am dat seama ca IMPREUNA cu voi as vrea sa mai zabovesc putin (nu, nu, asta nu e o pledoarie ca sa dati la noi…

Keep Reading

Prima zi

my mind my playground

2010 ar putea fi un început. Mi-aş dori mai mult să fie o continuare.Nimic altceva decât amintiri frumoase ale unor vremuri în care Crăciunul era plin de sens. Dorinţa de a reconstrui atmosfera de odinioară. Pe alocuri, tristeţea că nu mai poţi.Aş fi dorit tradiţii, nu reconstituiri stângace ale unor oameni care au pierdut demult spiritul sărbătorilor. Cu toate acestea, am avut parte de linişte, multe colinde, amintiri, timp petrecut cu familia.Şi anul acesta mi-a fost dor de zăpezile de altădată! Cu toate cele ale lor!Să avem un an mai bun!

Keep Reading

Gând de seară

fotografie

Am întâlnit un om ca o sârmă subţire, dar pe care nu pot totuşi s-o-ndoi deloc. E ca atunci când te îndrăgosteşti de o piatră, de un apus, de o idee.Demonstrat mi-a fost că omul singuratic, în muţenia lui, vede şi simte lucrurile în acelaşi timp mai şters dar şi mai pătrunzător. Capătă în tăcere proporţii, se adâncesc şi se prefac în eveniment, în sentiment. Cand noi fugim, el contemplă şi râde.Cine spunea, oare, “a vedea înseamnă a pierde”?

Keep Reading
Navigate