Amintiri fără timbru

my mind my playground

4 ani de Kaspersky

my mind my playground

2009. 21 de ani neîmpliniți, anul II de facultate, 1 an și jumătate de voluntariat și organizare de evenimente ca experiență, plus o mare pasiune pentru tot ce însemna la vremea aceea social media. Undeva pe la vârsta la care visam să văd și să schimb lumea prin acțiuni umanitare, câștigam o medalie de aur la Olimpiadele Comunicării și două oferte palpabile de internship:  Ogilvy-Petrom (comunicare) și Kaspersky Lab (marketing). O atehnică prin definiție, cu inconștiența și convingerea că trebuie să spună da lucrurilor care o sperie cel mai mult, studenta la Litere intră în Raiul oportunităților de a o da în bară. Sau nu, căci multe mai erau posibile în industria securității informatice. Am intrat într-o companie cu nici 10 oameni în România. Atâția am fost în toți anii ăștia de sute de campanii, evenimente, proiecte, raportări. Nici măcar 10 oameni, cumva redusă la jumătate în ultimii ani. Îmbrăcată…

Keep Reading

Indispensabilii

evenimente

Spectacole și cursuri de improvizație. Asta știam că fac bine tinerii actori văzuți recent pe scena de teatru. Ei erau Improvisneyland, oamenii cu exerciții inteligente de produs zâmbete. Acum sunt și actorii din piesa de teatru Indispensabilii de Carl Sternheim, cei care oferă o comedie jucată frumos, în 100 de minute de construit, fără efort, scena unui eveniment năstrușnic, plasat într-o societate conformistă, când o tânără soție își pierde indispensabilii chiar în timpul paradei Regelui, într-o Germanie a începutului de secol XX. De aici, consecințele sunt interpretate cu umor, personajele sunt bine construite, jocul este relaxant. Așteptați-vă la o satiră socială, un tablou al mediocrității, diferențelor, al aspirațiilor pierdute care transformă spațiile în colivii și oamenii în păsările care le locuiesc. Piesa se joacă TNB, aflați mai multe detalii și pe pagina lor de Facebook.

Keep Reading
FAUST

Faust

my mind my playground

Te îmbată fumul din hală. E o căldură care-ţi sufocă aşteptările, fără legătură cu temperatura. Consumul emoţional este, pe alocuri, până la epuizare. Până la ochi care strălucesc în lacrimi pe o scenă în care se moare la fiecare zgomot, la fiecare şoaptă. Priveşti fascinat. Ochii ţi se usucă. Uiţi să clipeşti. Oamenii ţi-au spus că e teatru, dar tu vezi o lume întreagă. Ţi-au zis că sunt actori, dar ce se întâmplă acolo e mai mult de o interpretare. Te înspăimântă. Cu toate astea, te lipeşti şi mai mult de scaun. Imaginaţia ta nu a ajuns niciodată acolo, aşa că asişti împietrit la nebunia unor oameni care-şi negociază sufletele cu sânge, şi-au pierdut limitele. Da, le-au pierdut pe toate, simţi asta atât de puternic, încât şi tu pari lipsit de limite. Nebuni, îţi zici, dar cum este posibil să faci parte şi tu din nebunia aia? Nu mai eşti…

Keep Reading

Absolvirea comunicatorilor 2013

my mind my playground

Discursul ţinut în Aula Magna pentru absolvenţii  Facultăţii de Litere, Comunicare şi Relaţii Publice, generaţia 2013, va rămâne pentru mine un act de curaj, provocarea de a găsi cuvintele potrivite, într-un moment în care şi eu, la fel ca ei, aveam nevoie să cred în ele. A fost unul dintre cele mai frumoase exerciţii de introspecţie. Acel-ceva necesar pentru a-mi aduce aminte de lucrurile pe care le-am realizat. Am simţit  mândria de a sta la prezidiu alături de profesorii mei dragi şi de a marca un moment important în istoria facultăţii şi departamentului: 20 de ani de CRP, 150 de ani de Litere, aniversarea profesorului Mihai Dinu. Las doar un scurt fragment, ca amintire. Povestea din spate va rămâne nescrisă. La fel ca toate cuvintele frumoase primite după discurs. “(…) Ieri am plecat cu 30 de minute mai devreme de la birou. Am folosit trei mijloace de transport diferite, calculând matematic minutele…

Keep Reading

Albania

calatorii

Mi-a devenit obișnuință să ies seara pe balcon, cam pe la ora asta, să ascult chemarea moscheei din Lushnje cum se amestecă-n cântecele păsărilor care stau ascunse în portocalii înfloriți din curte. Să urmăresc licuricii cum își plimbă felinarele de colo-n-colo, până la poarta albastră care sprijină un dafin parfumat. E o liniște stranie și fascinantă în tot amestecul ăsta de credințe împăcate în orașe mici, cu steaguri care flutură prinse de ramurile măslinilor. Astăzi îmi iau la revedere de la zilele în care am descoperit o linişte neaşteptată pe plajele pustii din Albania cu fotografia de mai jos. Ea poate să spună mai multe decât pot eu acum. 

Keep Reading

Lecţia de istorie

evenimente

Nu mai am răbdare. În locul unde stau, văd cum înaintează norii în sticla unei clădiri trântite în mijlocul istoriei şi iar îmi vine-n gând că-i prea mare nevoia noastră de oglindire în tot mersul ăsta zgruncinat. Mă-ndepărtez de zidurile zugrăvite în culori pastel, trec şi pe lângă bine-ştiutul gri cu iz de mucegai, mă salut din priviri cu doamna care vinde flori,  doar s-ajung mai repede în faţa mânerelor potrivite ca strălucire cu iniţialele scrise caligrafic – GHC. Acolo, cum intru, o bucată de fier forjat îmi spune povestea lui Stan Taie-Cuie, proprietar de casă în centrul de astăzi, nu-se-ştie-cât-de-bun vecin cu mercenarul trupelor domneşti. Într-o cameră la etaj, la un pas în timp,  se vorbeşte-n franceză, limbă de bon ton, pare-se că doamna cu pălărie mov comandă dantelă scumpă în fraze lungi. “Cu trenă, (scuzaţi-mi româna) e bal peste două zile pe terasa de vară!” Un domn îşi…

Keep Reading

Exerciţiu

my mind my playground

Am un drum liniștit până la metrou. În zilele cu soare, merg două stații de autobuz prin sunete de tocuri grăbite, împiedicate de gropi și oameni ai străzii care-și întind mâinile în primele raze ale soarelui. Cu o stație înainte de Pipera, liniștea mea și a celor care tac în același metrou cu mine se risipește în mereu alte scuze rostite pentru mereu aceleași întârzieri. “Ajung în 10 minute” se spune, de obicei,  în timp ce te îndrepți către ușile vagonului 3, care dau direct la scările ce duc la și mai multe scări. Atunci, de fapt, e momentul în care poți vedea cum un metrou întreg se trezește în ziua cea nouă, în același timp, de parcă și-ar întinde brațele, într-un pat imens, a dezmeticire. Regula supraviețuirii în Pipera spune că trebuie să te așezi la coada deja formată în cerc, în fața ușilor care se deschid întotdeauna automat.…

Keep Reading

Închipuim CV-uri

my mind my playground

Curriculum vitae Nume: Carmen Rusu Adresă: Corespondența este ridicată din Boulevard Saint-Germain, intersecție cu Saint-Michel, aproape de Cluny-La Sorbonne. Mă mai găsiți și-n Bali. Telefon: Aruncat de pe stâncile unui Grand Canyon vizitat în decembrie, era în drumul unei despărțiri. Stare civilă: Incertă. M-am trezit într-o dimineață cu-n inel pe deget. Încă nerevendicat. Data nașterii: Ultima zi din mai-repede-mai-altădată. Numele angajatorilor: Închipuite. Funcțiile ocupate și activităţi principale: Îmblânzitor de lei cu povești citite seara, se răspândise vestea-n cinci țări că vocea mea liniștește cele mai furioase fiare. Le recitam Shakespeare, în timp ce-şi potoleau foamea cu porumbei aruncaţi printre zăbrele. Acrobat part-time, iluzionist de câte ori se mai răsteau animalele sălbatice la mine. Circul mi-a luat 6 ani din viaţă, pân-am fost angajată să lupt cu risipitorii de zâmbete de pe nava M. Acolo am învăţat primii paşi de balet, exersaţi printre mateloţi, de la o vrăjitoare bătrână care se lăuda că dresează dragoni…

Keep Reading

Biblioteca

my mind my playground

În dosarul roșu stă Cosmogonia. A fost scrisă în biblioteca Liceului Teoretic din Fetești, o cameră cu lumină murdară și cărți lipite cu scotch, cele mai multe de mine, pe furiș, cu riscul de a nu mai călca până la gloriosul BAC pe covoarele de culoare incertă. Când a apărut Geb pe foile albe, cineva scuipa coji de semințe la jumătatea ideii că om și lacrimă se pronunță la fel în egipteană. În sala lipită de peretele cu rafturi, se preda engleza pentru 10 elevi ai Grupului Școlar Construcții Căi Ferate, vecinii neliniștiți ai teoreticului, cu toate că la mine ajungeau și 4 voci baritonale care înjurau când în spaniolă, când în țigănească. În pragul Bibliotecii, stătea turcește băiatul femeii de serviciu care-și căuta alarmă nouă de deșteptare prin “melodiile” polifonice transferate cu infraroșu. Moment bun să apară Soarele și Luna din ochii lui Pan Ku, chiar înainte ca Zurvan…

Keep Reading
Navigate