evenimente

Ideo Ideis te așteaptă acasă

Poate ați auzit și voi că Ideo Ideis e greu de povestit, mai degrabă-i de simțit. Poate ați avut prieteni care v-au primit întrebările cu un “Dacă vrei să înțelegi, trebuie să mergi”. Și v-ați enervat ușor a neînțelegere, pentru că vă e greu să credeți că poate să fie atât de Altfel festivalul din Alexandria. Dar n-ar fi mai bine să aflați singuri, cu un drum până-n orașul care ține doze impresionante de talent actoricesc, preț de 9 zile? Începe mâine, se termină pe 26 august, iar aici aflați voi cam tot ce trebuie despre ediția curentă. Nu priviți ca loc de bifat, fie că sunteți pasionați sau nu de teatru, ci pregătiți-vă de o experiență în care puteți simți pasiunea în plină desfășurare, entuziasmul încurajat de oameni care se hrănesc, de-o viață, sufletește, cu aplauze-mii. Gândiți Ideo Ideis ca inspirație, ca încăpățânare frumoasă a oamenilor pentru calitate, și lăsați-l…

O secundă în plus. Sau în minus.

~7 ani. Strigam la ea, în timp ce o vedeam că rămâne fără aer. De la tuse puternică la un sunet firav însoțit de paloare și pierderea echilibrului. Cu o mână  în jurul gâtului și-alta în căutarea unui ajutor, privirea pierdută, inspiră, pauză lungă, inspiră… pauză lungă. Din bucătărie până în curtea mică din fața casei, sprijinită de poarta de fier, cu lacrimi la fiecare strop de aer pe care îl mai putea respira. Cam așa poate fi descris un om care se îneacă. Cam asta e imaginea care rămâne cu tine, mai ales dacă este vorba despre mama ta. M-am gândit de multe ori cum ar fi fost viața mea dacă aș fi pierdut-o în acel moment. Dacă un vecin nu ar fi auzit țipetele noastre și agonia ei. Mai ales, dacă pumnii aceia aplicați la întâmplare nu ar fi avut efectul-minune, venind mai mult din instinct și disperare,…

Portret de femeie (III)

Dacă s-ar citi fotografiile ca foile unei cărți, s-ar povesti multe despre diferențe și s-ar mai scrie încă pe atât despre schimbări. Ce vedeți mai jos se întâmplă la un an distanță, cu o bandă albă ce separă două imagini și, mai ales, două feluri de a fi. Sunt la al treilea portret-amintire primit în dar de la Foto Union, care a început campania Portret de femeie (între 1-8 martie; la acest moment, cu toate locurile ocupate) – eveniment cu tradiție, inspirat, anul acesta, din tradiție. Evenimentul este susținut de Doina, HP, Salonul Monroe, De altădată.

I am

“What’s wrong with our world?” ”What can we do about it?” Tom Shadyac, cunoscut ca regizor al filmelor Ace Ventura și Bruce Almighty, este diagnosticat cu post-concussion syndrome, în urma unui accident de bicicletă. Ajunge, în câteva luni, de la depresie la tendințe de sinucidere. După o perioadă de izolare și câteva semne de revenire, începe o călătorie care îi oferă sens prin răspunsurile găsite, în încercarea de a desluși schimbările pe care el, ca individ, și noi, ca rasă, le putem face pentru a îmbunătăți modul în care trăim. Adună filosofi, jurnaliști, oameni de știință, lideri religioși pentru 60 de minute de căutări, în care ne sunt provocate multe dintre prejudecățile despre comportamentul uman, dar și sărbătorit impactul binelui din acțiunile noastre. Am creat o lume bazată pe noțiunea că toți suntem separați. Onorăm și impunem independența și competiția, într-o lume construita pe ideea de a deveni semnificativi pe seama altcuiva.…

Obiectele-amintiri

Începuturile sunt ale obișnuinței. Cu încercări timide și potriviri la gânduri, mai mult decât la spații. Cu străluciri discrete și  texturi să se oglindească-n ele zâmbetele celor care privesc. Chiar cu îmbinări de stări, plăcut “accesorizate” la cuvintele primite. Continuările, în schimb, sunt ale încrederii. Cu fiecare pas mai sigur, pe fundal de zornăit plăcut al brățărilor aurii, cu fiecare nuanță mai aprinsă de roșu și fiecare contur mai îndrăzneț al pietrelor ce îmbracă frumos un moment. Ambele fac trecerea de la simple obiecte la valoroase amintiri. Cum ar fi cea a cerceilor negri cu margini aurii, însoțitori pe treptele de la Enescu, și-ale lor reflexii pe scaunul capitonat ce au jucat o seară întreagă pe note de Tchaikovsky.  Ori pietrele roșiatice ale colierelor în care se confundă nuanțele din păr, în diminețile cu fugă pe străzi gri, care prind într-o clipire culoarea zâmbetelor mele. Și, ca ele, multe, toate prinse în…

Două cărți și-un vis

“Pentru Carmen,  Cu bucuria de a fi avut șansa să descopăr OMUL din student, posibilul scriitor din specialistul în PR.  În așteptarea cărților tale, rămân aceeași, Diriga (12. XII.2013)” S-au împlinit două decenii de existență a specializării Comunicare și Relații Publice, 3 ani de la absolvire și 6 de la venirea mea în București. Peste 1 de când nu mai păstrez, în paralel, și statutul de student. La împlinirea lor, publicarea unui studiu pe Lobby și Relații Guvernamentale în IBER (International Business and Economics Review) și povestea studenției mele în cartea aniversară CRP după 20 de ani. Cifre, ați zice, dar dacă ați ști ce stă în spatele lor… Am trăit luna aceasta ceva ce notam, de obicei, sub categoria Vis. Să existe momentul acela în care îmi plimb degetele pe fila unei cărți care îmi cuprinde numele. De aici până la cuvintele rostite în calitate de autor, în fața…

Lupta pe sunet de sirenă

După ce priveşti o resuscitare, îţi dai seama că în mâinile acelea care au apăsat ritmic pe pieptul pacientului au stat şi toate inimile celor care au aşteptat înspăimântaţi, în spatele unor uşi sau la doi paşi de maşină. A fost, de fapt, o resuscitare în lanţ, pe care, în momentele întâmplării sale, nu ai voie să o priveşti altfel decât medical, controlat, hotărât. Poate chiar uşor rece. “În meseria asta trebuie să ai mai întâi reacţii. Nu sentimente. Alea să apară doar când sunt spre binele pacientului, când, de exemplu, ştii că dacă laşi un om în ambulanţă, să-l ţină de mână, e posibil să-l ai liniştit până la spital. ” După o zi ca voluntar pe salvare, am înţeles perfect de ce. *** La etajul 1, doamna asistentă Lia îmi preia întrebarea de om ameţit de somn într-o sâmbătă la 8 dimineaţa. Îi recunosc chipul din imaginea Claudiei, îi…

Future of Media – sublinieri

Transferul de la TV la platformele de conţinut video, mobilitate, întoarcere la Twitter, cross-platform, interfeţe de utilizare naturală, integrare şi inovaţie. Cam aşa ar arăta, pe scurt, cele mai importante subiecte abordate în cadrul conferinţei Future of Media 2013, schiţă a ceea ce vom vedea mai des în discuţiile şi conferinţele din următorii ani. Notez mai jos câteva dintre aspectele care mi-au atras atenţia, culese din cele mai interesante (pentru mine) două prezentări: Tudor Galoş, Microsoft: Tehnologia va avea puterea de a se transforma odată cu utilizatorul – interfețele naturale de utilizare se vor adapta la locația și la contextul utilizatorului. Direcția sa, viteza, unde și când se va opri vor oferi indicii despre ceea ce utilizatorul urmează să facă, permițând tehnologiei să anticipeze nevoile sale. Utilizatorii se vor muta de la căutare la acțiune, folosind interfețe de utilizare naturală, cum ar fi touch, voce și gesturi. Sistemele vor face…

Voluntariat

Straturi de scepticism, zeci de întrebări despre motivaţii, priviri neîncrezătoare. Mereu mai mult de câştigat, de consumat, de risipit. Nu există timp, e prea-frig-prea-cald, prea frică, prea uşor, pe mine cine m-ajută?, nu-mi pasă!, ce-mi iese?, şi-aşa n-ai cum să-i salvezi, selecţia, problemele, eu, despre mine. Eu, eu, din nou eu. De când am început să fac voluntariat, am primit, pe rând, toate scuzele, întrebările, încercările posbile, menite să renunţ la ceea ce făceam, iniţial, dintr-un soi de instinct, apoi  din convingere. Din oboseala de a mai combate, exemplele oamenilor care împachetează în bine tot ce ating îmi devin cele mai eficiente argumente. *** Departe de cei care nu cred, există vindecătorii, aşa cum îmi place să-i numesc eu pe oamenii precum doamna Doctor Alis Grasu, Manager General al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti –Ilfov. Ştiţi voi, oamenii aceia care fac minuni în tăcere şi pleacă privirea la felicitările primite. Cei cărora le…

Zâmburi

“Sâmburi de zâmbet”  Imaginaţia unui om a cules zâmbetele primite de către soţia sa şi le-a aşezat sub forma unor poveşti scurte. Personajele cu nume năstruşnice, născociri frumoase descrise cu lejeritate şi umor, se deschid sub forma unui acordeon ale cărui pliuri sună ca o plimbare de seară, pe drumuri pictate în culori vesele. 40 de poveşti frumos ilustrate, reţete simple pentru zâmbete,  îţi permit continuări pe care le poţi scrie alături de cei dragi. Zâmburi este o colecție de povești scurte, ilustrate, scrise şi lansate de Ștefan și Adriana Liuțe, disponibile în reţeaua Cărtureşti începând cu luna noiembrie atât la bucată, cât și împreună cu un biblioraft în formă de acordeon. Zâmburi este un produs multi-funcțional: mini-poveștile pot fi cumpărate individual și făcute cadou, pot fi folosite ca obiect decorativ datorită suportului-acordeon realizat special pentru această colecție și pot constitui, de asemenea, o lectură plăcută și relaxantă. Ţin cu succes locul unei felicitări, unui…

Navigate