2008 official website: http://www.jasonmraz.com Youtube: http://www.youtube.com/user/OfficialJasonMraz album: “Waiting For My Rocket To Come” (2002) album: “Tonight Not Again / Live At The Eagles Ballroom” (2004) album: “Mr. A-Z” (2005) album: “We Sing, We Dance, We Steal Things” (2008) I’m Yours
Departe …de muzica de proasta calitate, de oameni care produc prea mult zgomot, de orgolii inutile. Aproape …de tot ce inseamna sunet si relaxare. Drum lung azi. Aproape 4500 de fotografii cu ochii. Zoom inclus. Mai mult de jumatate dintre ele facute cu sufletul. Nici macar una alb negru. Multe culori, multa viata. Data viitoare o sa-mi amintesc sa iau cu mine aparatul foto sau daca aleg camera de filmat sa imi amintesc sa fie macar incarcata. Azi am uitat de amandoua. “De ce oamenii, de cate ori se intampla un eveniment sau sunt fascinati de ceva anume, prefera sa se uite prin intermediul unui obiectiv in loc sa priveasca pur si simplu” (Discovery). Pe un ton mai ironic – pentru ca au un hobby, pentru ca au aparate foto, pentru ca au bateriile incarcate, pentru ca au copii/nepoti/prieteni. In special pentru ca exista batranete, exista Alzheimer, exista UITARE. Nu…
“Peste cateva ore”= peste 70 de ore 19 taxiuri intr-o saptamana. 19 oameni diferiti. 19 masini. 19 povesti. Am numarat. Acesti oameni – taximetristii – ar putea foarte usor sa lucreze in cu totul alte domenii si chiar sa fie buni in ceea ce fac: ghizi turistici, consilieri, psihologi, medici. Cert este ca au solutie pentru fiecare problema. Intr-una din zile, grabindu-ma ca de obicei sa ajung la o intalnire, am luat pe fuga trei perechi de cercei si doua siraguri de margele cu gandul ca aleg pe drum ce se potriveste cu tinuta. Aveam destul timp in taxi sa ma hotarasc. Cam la 2 minute dupa ce ii spun taximetristului adresa, ma trezeste o voce groasa : “-Pe cei mov domnisoara. Intra in contrast.” Raman cateva secunde uimita atat de interventie, cat si de precizia taximetristului (chiar avea dreptate!) apoi, degajata, il intreb : “-Si margelele?” “-Fara domnisoara. Va…
Trailer “-Acesta ora se numeste Sociologie. Adica voi si lumea. Da. Traiti in societate, si chiar daca nu vreti sa aveti de-a face cu ea… viata va va lovi direct in fata. Credeti-ma. Mai bine ar fi sa incepeti sa va ganditi la ceea ce inseamna lumea de afara pentru voi. Cum intelegeti voi lumea de afara? Haideti, putina participare la ora. Vreti sa iesiti doar din aceasta clasa? Sau din casa, de pe strada voastra? Este cineva dintre voi care vrea sa mearga mai departe de atat? Da? -La Mall. E doar la doua mile de casa. -Sa va intreb altceva. Cat de des va ganditi la lucruri care se intampla in afara orasului? Va uitati la stiri? Da? Nu? Bine, inca nu stim sa gandim global, dar de ce? -Pentru ca avem 11 ani. -E o remarca buna. Cum te numesti? -Trevor. -Poate ca Trevor are dreptate. Dar…
sa iau trenul spre Viena si sa privesc numai pe geam sa cumpar sticlute colorate cu parfum din Elvetia sa ascult Galway Girl in Irlanda sa umblu prin St. Patrick´s Catherdral, Muzeul Bram Stoker din Clontarf (locul de nastere a lui Bram Stoker),Temple Bar,Stephen´s Green, Merrion Square,Phoenix Park,Gradina botanica, Biblioteca Cheaster Beatty, National Concert Hall ,Palatul si gradinile Powerscourt sa comand mancare specific irlandeza – Traditional Irish Stew si Guinness&Beef Stew sa citesc toata poezia lui William Butler Yeats sa ma asez pe scaun langa o statuie din ceara chiar in castelul Warwick , Anglia sa ma pierd prin parcul din Hamburg sa deschid cartea 1000 places to see before you die scrisa de Patricia Schultz si sa pot vedea intreaga lume sa-mi rasune ecoul la Gran Canyon pana la Acropoles in Grecia sa urmez Drumul lui Santiago in Spania sa primesc direct cadourile in Satucul lui Mos Craciun in Finlanda…
Peste toate a fost creata ca stapana o copila a taranei si a luminii: OMENIREA. Copila crestea mangaiata de zefiri si de parfum de flori jucandu-se cu licuricii, cu mieii si cu leii laolalta. Suava si cuminte isi prindea in par floarea gandirii vii, sprintare, iar la piept isi impletea ghirlanda visarilor si cantecului de dor. Si fiul Imparatului-Lumina o privea adanc si o indragea nespus. Pentru a nu tulbura copila si orbitoarea sa lumina sa n-o strapunga, isi estompa frumusetea si stralucirea facand sa cearna-n fata ei un val de flori de migdal, spunandu-i lin cu glasul ca zefirul: “Copila scumpa,te stiu de cand erai o simpla nazuinta, ti-am admirat primul scancet, primul gangurit, am tresarit cand pe chipul tau se citeau primele ganduri, apoi primul cuvant, la fel ti-am pretuit si incurajat farama de iscusinta. Iar cutezanta ta de a te inalta cu gandul dincolo si mai sus…
In memoriam – “Nihil est annis velocius” ( Nimic nu trece mai repede decat anii) O magnolie pentru un suflet care a parasit aceasta lume cu cateva ore in urma. Asa cum un mare scriitor latin a zis :”Non omnis moriar”(Nu voi muri in intregime – Horatiu;Ode) stiind ca va supravietui prin operele sale, in acelasi chip, prin cartile minunate lasate drept mostenire intelepciunii,va supravietui si acesta frumoasa fiinta. Menirea ei a fost sa atinga sufletele oamenilor cu ajutorul penitei stiloului, sa raspandeasca cuvantul Adevarului si al Credintei. Un suflet care si-a gasit drumul catre Cer si va veghea in continuarea asupra noastra. Odihneasca-se in pace! …
“Un zid gol. Doi barbati, grav bolnavi, ocupau aceeasi incapere dintr-un spital. Unuia dintre ei i s-a ingaduit sa se ridice din pat timp de o ora in fiecare dupa-amiaza. Patul sau era alaturi de unica fereastra din camera. Celalalt trebuia sa stea tot timpul intins in pat. Cei doi au stat de vorba ore-n sir. Au depanat amintiri despre sotiile si familiile lor, despre casele lor, despre munca lor. In fiecare dupa-amiaza, cand cel de langa fereastra se ridica, isi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea ca se intampla dincolo de fereastra.Aceasta dadea catre un lac. Lebedele pluteau usor pe apa, in timp ce copiii se jucau cu barcutele. Tineri indragostiti mergeau pe alei iar mainile lor spuneau o frumoasa poveste, printre flori de toate culorile, in timp ce in departare se ghicea prezenta orasului. Pe masura ce omul de langa fereastra descria cu de-a amanuntul , cel…
“Cred ca fiecare raspuns va reflecta doar nivelul la care ne aflam la un moment dat al existentei noastre. Iata “momentul” meu, asa cum arata el: – De unde vin si unde ma duc? – Conteaza? Sunt! 🙂 Apropo, spatiul chiar exista sau doar asa percepem noi realitatea? iluminatii spun ca tot universul ar fi localizat intr-un singur punct 🙂 acelasi lucru e valabil si pentru timp, asa cum il perecepem noi – doar “acum” – De ce si pentru ce am fost trimis in aceasta lume? De ce exista fiecare celula din corpul meu? – Ca sa-si aduca o contributie la existenta mea. Si eu, la randul meu, exist pentru a-mi aduce o contributie la existenta/experienta universului. – Care e cu adevarat rolul meu in aceasta viata? – Sa ajung cat mai aproape de iubirea neconditionata – Cine sunt eu ? – EU 🙂 – Pot eu sa imi…