Îi cunoaştem prea rar pe cei care vor să-şi trăiască viaţa dincolo de definiţii. Bună dimineaţa! Azi de aici pornim, de la concluzii. La Noaptea Bibliotecilor, Dan Puric a vorbit cu aceeaşi înflăcărare despre identitate, dar mai ales despre dispariţia ei. A insistat să amintească oamenilor înghesuiţi într-o sală cochetă a Bibliotecii Naţionale a României că ceea ce face el este să mărturisească, nu să ţină discursuri. Şi ne-a mărturisit că ne-am pierdut identitatea contemplativă, reflexul de a citi, de a medita, ajungând, uşor, un popor care s-a retras în sine. A povestit despre ţăranul lui Ernest Bernea ce cu luciditate refuză să trăiască în timp, fiind prea bine ancorat în simplitatea veacului. Nu a fost nicicând mai convins că demnitatea e dată de memorie. La numai o zi distanţă, cu ocazia RO-IFF – Romania International Film Festival, “Dolce far niente” al lui Nae Caranfil mi-a adus aminte de confesiunile făcute,…
