Se încheiase Gala de premiere. După jumătate de zi în Alexandria, îmi parcurgeam, la masă, notiţele de la masterclass-ul cu Marian Râlea, în aşteptarea unui concert. “Noi, actorii, suntem purtători de cuvânt pe această scenă. Avem datoria să înţelegem şi să respectăm cuvintele unor texte.” În urmă cu trei ore, un tânăr actor îşi aprindea ţigara tacticos şi, cu o urmă de emoţie amestecată-n încurcătura de a explica o pasiune, povestea ce înseamnă pentru el festivalul de teatru. “Iubesc actoria, chiar dacă asta înseamnă, uneori, să fiu doar omul cu tava.” La mesele din jur, se scriau articole, se ciocneau pahare, se povesteau interviuri luate unor mari actori, cu tot cu fascinaţia şi ridicolul unor momente. Pe fiecare scaun, se interpreta un rol diferit, pe fiecare culoar, era o coregrafie aparte. Într-un oraş mic, se juca o piesă mare cât toată pasiunea pentru teatru a tinerilor de la Ideo Ideis.…
