Îmi amintesc bine de serile în care joaca se încingea mai aprig la lăsarea serii, când părinții se strângeau pe la porți și pe la vorbe, mereu cu un ochi la fuga noastră prin curțile vecinilor. Pe strada mea nu existau granițe. Gardurile se cereau sărite, corcodușii cocoțați, pisicile fugărite și fructele savurate direct de pe creangă. Și-acum mă-ntorc cu gândul la cele mai năstrușnice momente de fabricat jocuri și explorat teritorii, până la prima stricăciune care mă aducea mereu spășită în fața părinților.
Mi-am trecut copilăria prin toate formele de joacă, unele în tihna casei sau la umbra prunului din curte, cele mai multe în fugă, mereu într-un cor de voci care dădeau trezirea unei străzi întregi, cu vânătăi nicodată vindecate până la următoarele, cu zâmbet și poftă de mai mult descoperit.
Cred că n-am încetat niciodată să mă joc. Nu mai colorez cărți, dar mi-am deprins obișnuința să colorez zilele oamenilor cu zâmbete. Mă mai joc și de-a Prinsa, dar acum mă prind pe mine din urmă prin alergările din parcuri. Și descopăr în continuare, doar că teritoriile au luat forma unor țări mereu noi, ale unor tradiții mereu surprinzătoare.
Călătoresc des și-n timp. De câte ori mă duc cu gândul la Acasă ori de câte ori primesc invitații la joacă, pe care nu le refuz nicicum.
Așa că-n weekend mă găsiți la Play& Rewind, un loc al amintirilor, jocurilor reinventate și al poveștilor din designul românesc, la invitatia UniCredit Țiriac Bank. Toate-s de găsit în cadrul Romanian Design Week, până pe 24 Mai, într-o expoziție ce aduce 37 de autori români care au interpretat, în manieră artistică proprie, jocuri și jucării din universul copilăriei. Atașat la invitație a fost și Kitul de Copilărit, primit cu nostalgie multă la pachet. Asigur oamenii pricepuți care l-au trimis către mine că intenționez să mă bucur de el până la ultimul vârf tocit de creion colorat și ultimul balon de Turbo adunat de pe față. Revin puțin mai încolo la a fi adult.
