“E drept, îmi place demontarea. Am învăţat că poate fi o formă prin care înţelegi lucrurile mai bine. Lucrurile, nu oamenii.”
Mi-am notat asta pe un post-it lipit lângă un alt post-it pe un perete care preia, treptat, galbenul lor. E aproape 3 dimineaţa şi epuizez, din nou, monologul pe care-l port, în detaliu, de câteva luni. În gând, în tăcere.
Am construit zeci de liste cu lucruri pe care trebuie să le învăţ, cu locuri pe care să le evit, cu oameni pe care să îi ascund, cu obiecte care n-au fost încă mişcate cu un centimetru în toată perioada asta. Am citit în zeci de cărţi despre comportamente, percepţii, anxietăţi, emoţii, tulburări de personalitate, minciuni, prejudecăţi, revolte, diversiuni, stimuli şi jocuri psihologice. În noaptea asta o să lipesc o hârtie albă peste toate. Şi-o să scriu atât: “Inutil! Încă nu pot înţelege.”
5 Comments
Cu ajutorul post-it-urilor poti intelege numai oamenii cu capul patrat. 😀
Lasand gluma la o parte, am indoieli ca in cazul tau poate fi vorba de lipsa de intelegere. Mai degraba as fi inclinat sa cred ca e vorba de o lipsa de acceptare.
E usor sa intelegi oamenii, mai greu e sa ii accepti dupa ce ii intelegi.
Persevereaza, Carmen. There’s always a way, right? 🙂
Cred, Gabriel, că-i vorba de lipsă de acceptare tocmai pentru că nu înțeleg. Mi-a zis cineva, la un moment dat, că poți să o iei razna încercând să găsești răspunsuri. Dar, până la urmă, toți ar trebui să ne permitem să o luăm și razna din când în când.
Așa am zis, așa trebuie să fie. There’s always a way. Hopefully, a good one. 🙂 I’m so glad you’re back.
Thank you! It is good to be back. 😀 And to be welcomed back. 🙂
Razna o poti lua atunci cand raspunsurile la care ajungi nu iti sunt confirmate. O iei razna de la incertitudinea cauza de lipsa de feedback. SAU ai feedback dar nu ai incredere in sinceritatea cu care iti este acordat.
Daca tot o luam razna, e bine sa avem pe cineva care sa ne recunoasca raznaua, ca sa nu o luam pe aratura de tot. 😀
Si cine stie, poate haosul generat de faptul ca o luam razna ne poate oferi raspunsul potrivit la cautarile noastre.
Crazy Carmen DOES have a nice ring to it. 😛
Vezi tu, când te naști între lumi nu aparții cu totul niciuneia. Dar caută prin cărți, iar dacă afli ceva despre posibilitatea descoperirii firii în toate nuanțele comportamentale, atunci să mă cauți. Răsfoiesc aceleași cărți de ani de zile, formulez idei și concepte apoi, în final, mă scuz de toate. Nu sunt nici acela; sunt altul, surprins altfel într-o altă zi. Și crede! nu există tipar sau formule magice, n-are de-a face magia cu toată această goană după descoperirea eului. Iar de-ar fi așa, m-aș face magician. Mi-ar cădea la îndemână.
@Gabriel, confirmările nu mai am de unde să le iau, iar sinceritatea ar fi fost anulată tocmai din cauza lipsei ei înt-o perioadă prea lungă. Dar, recunosc, “nebunia” asta îmi aduce, momentan, doar o doză mare de cinism. Bine, poate şi-un zid fancy, de purtat ca accesoriu zi de zi. 🙂 Revenind, there’s always a way. For sure.
@Ernest, sunt încrezătoare că-s departe de orice concluzie. Ceea ce nu mă opreşte din căutări, doar îmi anulează naivitatea dorinţei de a ajunge la concluzii fericite.