Vă povesteam acum puțin timp că sunt în plin proces de îmblânzire a bucătăriei. Între timp, s-a instaurat un fel de iubire formală între mine și cuptor, în sensul că el dă dovadă de un comportament normal doar în zilele în care mai trebuie să impresionez oaspeți cu talentul meu deosebit de bucătăreasă, pentru ca-n restul timpului, adică atunci când gătesc doar pentru mine, să devină cel mai antipatic dintre electrocasnicele casei.
Și-n procesul acesta de reglat flăcări și ars degete prin tăvi, tanti Geta de la patiseria din drum îmi cam duce dorul, că doar obșnuiam să-mi iau masa de seară de la ea și să o mai întreb de sănătate. Mi-a și zis la un moment dat – Mamă, tu să-ți iei un bărbat care să știe să-și gătească. La cât de des vii tu la mine, fie o să-l lași să moară de foame, fie o să-i dai sendvișuri încălzite la microunde până o să-ți fugă. Nu știu ce-a mai căutat atunci să-mi vâre printre cumpărături numărul de telefon al mezinului său, Vlăduț, dacă-s chiar așa fără speranță…
Însă, lăsând la o parte cunoștințele mele vaste în materie de take-out, împrietenirile cu mâncarea mai puțin sănătoasă nu-și găsesc prea des loc în obișnuințele mele. Acum cinci ani de zile învățam pe propria-mi piele că un cocktail în care amesteci un stil de viață haotic cu dezinteresul față de propria alimentație te poate aduce în punctul în care vei fi forțat să-ți muți rapid privirea de la poza de prezentare la informațiile despre ingrediente. Cam tot de atunci duc eu o bătălie – ba cu ambalajele produselor de pe raft, ba cu meniurile prost construite, ba cu bucătari darnici în grăsimi.
Întâlnirile cu cei de la Unilever Food Solution îmi amintesc, de fiecare dată, că nu greșesc având așteptări, fie că-i vorba despre o prezentare corectă a unui fel de mâncare, fie despre ingredientele folosite în bucătăriile restaurantelor. Studiul lor realizat pe tema percepțiilor și practicilor în materie de alimentație sănătoasă a abordat problema obiceiurilor de consum, dar a vizat și nevoia de a educa principalii responsabili pentru îmbunătățirea calității mâncării. Am extras câteva date care ar trebui nu doar să ne ridice un semn de întrebare, ci să ne și îndepărteze de o alimentație greșită.
- Oferirea posibilităţii de a înlocui cartofii prăjiţi cu cei copţi poate conduce la evitarea consumului a peste 1,5 tone de grăsime, dacă, pe parcursul unui an, jumătate din populaţia Bucureştiului ar face acest lucru.
- Dacă în loc de pulpă de pui prăjită bucureştenii ar consuma, timp de un an, pulpă de pui pregătită la abur sau fiartă s-ar evita consumul a 1270 tone de grăsime. Adică o cantitate mai mare decât tot bazaltul folosit la construcţia Casei Poporului.
- 78% dintre bucureşteni spun că mâncarea sănătoasă are un preţ mare.
- Mai mult de jumătate dintre persoanele chestionate consideră că mâncarea sănătoasă nu este suficient de săţioasă.
- Principalul motiv invocat de femei pentru comportamentul alimentar necorespunzător este lipsa timpului, în timp ce bărbaţii spun că nu au un program fix al meselor.
- Întrebaţi cine sunt cei responsabili pentru a îmbunătăţi calitatea mâncării, consumatorii au numit proprietarii de restaurant (76%), apoi producătorii de ingrediente (65%) şi bucătarii (62%).
Împrietenire plăcută cu propriile cuptoare, cu piețele din jurul vostru, cu restaurantele care-și respectă clienții, cu un mod de viață sănătos!
