Abuzul emoţional

Există o carte care-şi povesteşte intenţiile din titlu – Emotional Abuse, Marti Loring.  În căutarea unor coperţi care să cuprindă studii despre confuzia existentă în faţa instabilitatăţii emoţionale a persoanelor din jur, precum  şi despre dificultatea renunţării victimei la relaţia abuzivă, cartea mai-sus-numită şi-a făcut loc în teancul de supravieţuire, cu o poziţie respectabilă în reîntoarcerile mele de acum câteva luni. Probabil, am reuşit să parcurg bibliografia pentru cel puţin un semestru de psihologie. Nu ştiu dacă aş trece şi examenele, eu fiindu-mi singurul profesor.

N-o să încep povestea tristă a descoperirilor mele, nici a ceea ce se întâmplă după ce realizezi că ai bifat prea multe pe lista victimei, vreau doar să vă încurajez  să parcurgeţi prezentarea de mai jos, dacă n-aveţi motivaţia şi/sau timpul necesar să citiţi cartea. Sau deschideţi, măcar, două link-uri.  Toţi ştim exemplul femeii agresate fizic, care se întoarce, repetat, la agresor, însă prea puţini ne dăm seama că trăim într-o relaţie în care suntem victimele unui alt tip de abuz, cel emoţional, cu efecte mult mai grave şi aceeaşi dificultate de a renunţa – fie că este vorba despre o relaţie sentimentală, fie profesională.

Dacă v-aţi conştientizat starea, lăsaţi pe ultimul loc gândul că vă puteţi rezolva singuri problemele. Puţini sunt cei care reuşesc să se ridice singuri, iar procesul de “revenire” poate să fie extrem de dureros. Bineînţeles, rezultatul la care ajungi prin exerciţiu continuu cu propria persoană poate să fie principalul factor de motivare, dar nu garantează dispariţia întoarcerilor, nici a tendinţei de a replica anumite comportamente ale agresorului. Dacă vă identificaţi ca agresor (pentru asta vă trebuie o mică doză de conştiinţă), cereţi ajutorul unei persoane specializate. Vindecările nu se fac prin fugă, nici prin distrugerea repetată a persoanelor din jur.

P.S. : Printre efectele abuzului emoţional – negarea, depersonalizare, depresie, confuzie, atacuri de panică, dificultăţi în luarea deciziilor, sentimentul eşecului şi inutilităţii, lipsa motivaţiei, autodistrugere, pierderea încrederii în sine. Nu este utilizată  întotdeauna agresivitatea de către persoana abuzivă, ci ea poate fi înlocuită de umor, ironie şi atacuri subtile, manifestate frecvent şi consecvent, pentru producerea unui dezechilibru. Lipsa de stabilitate, schimbările bruşte, incapacitatea emoţională pot destabiliza victima, care trece prin confuzie, nesiguranţă, cât şi prin nerecunoaşterea propriilor valori. Abuzul este determinat de către persoane care găsesc plăcere în crearea disfuncţiilor, fiind de obicei incapabili să se concentreze pe propriile probleme. Sunt carismatici, abili în a manipula oamenii din jur, ştiu să folosească paradoxul şi contradicţia pentru a menţine constant o stare de confuzie şi instabilitate, trimiţând simultan două mesaje opuse. De asemenea, folosesc lipsa conexiunii emoţionale – lipsa empatiei, înţelegerii, imposibilitatea de a crea o legătură emoţională. Adaptarea victimei la comportamentul agresorului va duce la pierderea propriei identităţi.