Întâmplător am auzit aseară o discuție în care se ironizau oamenii fericiți. Și li se punea în spinare, nejustificat aș zice, o doză mare de superficialitate. Că-i greu, domnule, să atingi un anumit nivel de profunzime când ești constant într-un nor de puf. D’accord, zic, și-mi mai comand un ceai. Să-i las pe oameni în conversația lor profundă, cine-s eu să tulbur valul de neologisme și discursuri bombastice.
La jumătate de ceas, când deja îmi erau fundal sonor amestecat în saxofonul ăla ce-și plângea notele în ceainărie, se aude o concluzie înflăcărată. De la aceeași masă a fericirii blamate.
“Da, mă, dar ăia nefericiți sunt al dracului de neatractivi”
Deci?
8 Comments
Deci cei de la masa nu erau atractivi? 🙂
Un fel de bo-ho-hoo pentru “fericiții-să-dispară-că-s-superficiali, dar nici cei triști nu ne plac, că au prea multe probleme. Filosofeli în coadă de pește, Gabriel.
Mie imi plac oamenii interesanti, fie ei tristi sau fericiti.
That being said, may they live in interesting times. 😀
Amen to that! 😀
Deci tu ai baut ceai, ei bere.
Ar fi avut, poate, o scuză. Dar nu.
Deși-s unele ceaiuri în care-ți cam vine să torni rom în neștire.
deci, ce.
Deci care-i treaba cu fericiții sunt nașpa, nefericiții sunt nașpa. Deci cine nu mai e nașpa. Deci de ce ai pune într-o relație de versus două aspecte ca fericirea și nefericirea, doar sa le-nvarti printre idei de superficial/atractiv . Deci cum poți vorbi atât de tare într-o ceainărie. Deci.