toamna

2 Posts Back Home

Momentul

Începe să se așeze anul acesta. Ca un covor de frunze galbene, peste care calc ușor și cu sunet. Se împarte timpul între tonuri strălucitoare de auriu-arămiu și griuri mohorâte, între aș mai pune ceva pe lista asta nesfârșită de lucruri și vreau să mă așez cu mine, într-un colț de cameră, cu ochii la geam. Să stau, să gândesc sau să nu. Să îmi cos toate gândurile pe un gherghef, să îmi cânte în urechi Etta James, să fie cald și să trasez cu acul o hartă a tot ce s-a mai petrecut într-un an de viață. Toamna mă întoarce, de 4 ani, la o pierdere, dar îmi rămâne aproape și în recunoștință și conectare. Ambele trăite adesea în același moment, într-un consens minunat, care mă face să mă întreb constant ce îmi doresc și ce îmi face bine. Îmi face bine să-mi amintesc că totul este în mișcare.…

Toamna din mintea mea

Ai mâinile prinse de paharul cald cu ceai. Tragi ușor mânecile bluzei, până-ți rămân doar vârfurile degetelor învăluite de aburi subțiri care se pierd în răcoarea de seară. Vântul suflă ușor frunzele de pe alee, iar tu continui să mergi agale prin lumina caldă a felinarelor cu lumină portocalie. Pe aici ai trecut de sute de ori, dar nu știi oamenii locului așa cum știi culoarea fiecărui copac, numărul treptelor de la fiecare ieșire și-al stratului de vopsea dat pe balustradele din fier forjat. Ai memorat fiecare detaliu în mii de fotografii mentale, o parte din viața ta e legată de trecerea anotimpurilor peste bucata asta de oraș. E toamnă și deja miroase frigul a fum amestecat în aburi de castane. Alegi să dai cu mâna frunzele căzute pe o bancă, apoi te cufunzi măcar jumătate de oră în lectură, în timp ce-ți mai iei pauze de privit la mănunchiul de raze…

Navigate