A fost trăit. Mi-a luat oameni, voință, claritate. Mi-a dat sensuri noi și curaj nebun că pot, compasiune față de mine și o înțelegere diferită că e ok să-mi trăiesc propria versiune a vieții. A fost anul în care m-am împrietenit cu suferința și i-am dat voie să existe. Anul în care am respirat pe lângă pierdere. În care am făcut loc unor emoții și am învățat să nu mă opresc din trăit activ. În care m-am împăcat cu multe versiuni ale mele care și-au construit eronat imaginea lui Carmen la 34 de ani. Totodată, anul în care am călătorit, am râs, am luat în brațe oameni, m-am jucat, am iubit. A fost trăit încet. Cu somn odihnitor. Plimbări în fiecare zi. Săptămânal, la sală. Echilibru în muncă. Mai multă grijă și compasiune față de corp. Timp cu mine. A fost trăit și repede. În călătorii, în sărbătorit oameni, în fuga…
