Si uite asa a venit vremea de plecat dincolo de vreme… de privit dincolo de oameni. Pe un ger naprasnic mi-am luat haina si m-am pierdut prin linistea de la metrou… Imi doream o tacere perfecta cu mine, dar ma indreptam catre tinutul anului proaspat si imbujorat. Prinsese iz de salata colorata si friptura stropita cu licoare rosiatica. Ma indemna sa ies din cochilie si sa infulec necunoscutul. Sa sorb fumul amestecat cu sclipiri de nea. In jur – sunet de sarbatoare, in suflet – sunet de pian trist cu un deget ce cadea rareori pe do de sus. Ma gandeam ce caut eu la metrou… de ce nu cauta si altcineva cu mine. Unde e manusa rosie ce imi strangea mana cu putere si cum de am plecat de acasa fara sa-mi prind parul cu mainile mamei. Ieri am vazut un apus. Cadeau pescarusii in panzele lui ca in…
