Uite cum reusesc din nou sa ma minunez de cat de “colorata” este lumea…si vorbesc chiar eu, aia optimista care vede lumea in culori. Dar acum serios ca am momente in care fac matanii pentru ochelari opaci prin care doar sa intrevad oamenii, pentru un nas sensibil doar la mirosuri frumoase si de-a dreptul nesimtit la din alea urate si pentru o pereche de urechi care sa ignore de-a dreptul zgomotul scos aiurea de oameni.Recunosc ca ma gandesc foarte des la “cum ar fi fost…”Si aici intra: cum ar fi fost sa fiu “ignoranta”(observati subtilitatea!) asta pentru ca observ cu cata naturalete prostia, ignoranta sunt apreciate si ridicate la rang de valori. People…de cand e lumea, prostia a fost considerata o non-valoare iar ignoranta dezapreciata, de ce acum, cand trebuie si eu sa-mi insir anii in societatea asta au luat-o lucrurile razna? Toti facem “radiografii “ale societatii, ne place sa…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

Departe …de muzica de proasta calitate, de oameni care produc prea mult zgomot, de orgolii inutile. Aproape …de tot ce inseamna sunet si relaxare. Drum lung azi. Aproape 4500 de fotografii cu ochii. Zoom inclus. Mai mult de jumatate dintre ele facute cu sufletul. Nici macar una alb negru. Multe culori, multa viata. Data viitoare o sa-mi amintesc sa iau cu mine aparatul foto sau daca aleg camera de filmat sa imi amintesc sa fie macar incarcata. Azi am uitat de amandoua. “De ce oamenii, de cate ori se intampla un eveniment sau sunt fascinati de ceva anume, prefera sa se uite prin intermediul unui obiectiv in loc sa priveasca pur si simplu” (Discovery). Pe un ton mai ironic – pentru ca au un hobby, pentru ca au aparate foto, pentru ca au bateriile incarcate, pentru ca au copii/nepoti/prieteni. In special pentru ca exista batranete, exista Alzheimer, exista UITARE. Nu…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

“Peste cateva ore”= peste 70 de ore 19 taxiuri intr-o saptamana. 19 oameni diferiti. 19 masini. 19 povesti. Am numarat. Acesti oameni – taximetristii – ar putea foarte usor sa lucreze in cu totul alte domenii si chiar sa fie buni in ceea ce fac: ghizi turistici, consilieri, psihologi, medici. Cert este ca au solutie pentru fiecare problema. Intr-una din zile, grabindu-ma ca de obicei sa ajung la o intalnire, am luat pe fuga trei perechi de cercei si doua siraguri de margele cu gandul ca aleg pe drum ce se potriveste cu tinuta. Aveam destul timp in taxi sa ma hotarasc. Cam la 2 minute dupa ce ii spun taximetristului adresa, ma trezeste o voce groasa : “-Pe cei mov domnisoara. Intra in contrast.” Raman cateva secunde uimita atat de interventie, cat si de precizia taximetristului (chiar avea dreptate!) apoi, degajata,  il intreb : “-Si margelele?” “-Fara domnisoara. Va…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

In memoriam – “Nihil est annis velocius” ( Nimic nu trece mai repede decat anii) O magnolie pentru un suflet care a parasit aceasta lume cu cateva ore in urma. Asa cum un mare scriitor latin a zis :”Non omnis moriar”(Nu voi muri in intregime – Horatiu;Ode) stiind ca va supravietui prin operele sale, in acelasi chip, prin cartile minunate lasate drept mostenire intelepciunii,va supravietui si acesta frumoasa fiinta. Menirea ei a fost sa atinga sufletele oamenilor cu ajutorul penitei stiloului, sa raspandeasca cuvantul Adevarului si al Credintei. Un suflet care si-a gasit drumul catre Cer si va veghea in continuarea asupra noastra. Odihneasca-se in pace! …

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

“Un zid gol. Doi barbati, grav bolnavi, ocupau aceeasi incapere dintr-un spital. Unuia dintre ei i s-a ingaduit sa se ridice din pat timp de o ora in fiecare dupa-amiaza. Patul sau era alaturi de unica fereastra din camera. Celalalt trebuia sa stea tot timpul intins in pat. Cei doi au stat de vorba ore-n sir. Au depanat amintiri despre sotiile si familiile lor, despre casele lor, despre munca lor. In fiecare dupa-amiaza, cand cel de langa fereastra se ridica, isi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea ca se intampla dincolo de fereastra.Aceasta dadea catre un lac. Lebedele pluteau usor pe apa, in timp ce copiii se jucau cu barcutele. Tineri indragostiti mergeau pe alei iar mainile lor spuneau o frumoasa poveste, printre flori de toate culorile, in timp ce in departare se ghicea prezenta orasului. Pe masura ce omul de langa fereastra descria cu de-a amanuntul , cel…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

“Cred ca fiecare raspuns va reflecta doar nivelul la care ne aflam la un moment dat al existentei noastre. Iata “momentul” meu, asa cum arata el: – De unde vin si unde ma duc? – Conteaza? Sunt! 🙂 Apropo, spatiul chiar exista sau doar asa percepem noi realitatea? iluminatii spun ca tot universul ar fi localizat intr-un singur punct 🙂 acelasi lucru e valabil si pentru timp, asa cum il perecepem noi – doar “acum” – De ce si pentru ce am fost trimis in aceasta lume? De ce exista fiecare celula din corpul meu? – Ca sa-si aduca o contributie la existenta mea. Si eu, la randul meu, exist pentru a-mi aduce o contributie la existenta/experienta universului. – Care e cu adevarat rolul meu in aceasta viata? – Sa ajung cat mai aproape de iubirea neconditionata – Cine sunt eu ?  – EU 🙂 – Pot eu sa imi…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

mi-am dat seama ca numai tu poti sa ma vezi asa.pasind usor pe un drum ascuns.imbracata in galben.o fetita cu sortuletul ca spuma marii ochi mari si buze vinetii.tine intr-o mana frumusetea si cu cealalta cauta intunericul.aici,iubitule nici tu macar nu ai voie sa fii-e prea frig si plin de igrasie.sa umblu desculta pe campuri ude. unde sunt pasari care zboara prea sus.unde o mana puternica imi arata cum la asfintit,un azi se scutura de ploaie.ce vreau. zambete,culori,amintiri,oameni,lumini,pasari,carti,chei,sperante,cladiri,chipuri,ploi,papusi,ferestre,haine,munti,lumanari,cutii,copaci,parcuri,copii,desene,fotografii,nori,trandafiri,pahare,iepuri,icoane,parfumuri,pantofi,priviri,caligrafii,fosnete,prieteni,ceasuri,perdele,fumuri,zapezi,parinti,holuri,lacrimi,nisipuri,maini,frunze,castele,sunete,atingeri,cuvinte,banci,primaveri,ceaiuri,visuri,jeleuri,reviste,iubiri,lampi,voci,prezente,strazi…………………………………………………………………………..”Epilog sufletesc:nu mă vreau jos din tren decât la ultima staţie – am plătit bilet întreg! cred că am mare nevoie de electroşocuri cu zâmbet– pe suflet deschis!de ce dracu alţii care vor să-şi “ucidă” viaţa – viaţa li se vrea,iar cei care vor să o trăiască – viaţa li se pune de-a curmezişul?…întreb şi eu aşa…într-o doară de melancolie?”

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

“Aceasta bucurie nu frustreaza pe nimeni. Cei pe care ii iubesc nu au de ce sa se nelinisteasca, nu evadez de langa ei” C.R. Pentru ca este doar una din multele zile in care ma imaginez o scriitoare burgheza framantata de dorinta de a-si scrie memoriile. Nu doresc recunoastere atat cat doresc sa ma recunosc in fiecare cuvant. De la fragmente ma amageste dorinta unui roman cu virgule multe, a unei capodopere aplaudate la scena deschisa, a privirilor pline de invidie si admirative in acelasi timp. Nu. Stiu ca nu o sa ma inalt catre un zgarie nor, sfidand astfel divinitatea. Sunt om. Traiesc din fragmente. *** Asadar, sa ne despartim langa cafenea in vreme ce o femeie trece strada cu un brat plin de flori albastre. Sa urmarim cum cineva isi pierde suflul mergand pe o sfoara deasupra Intercontinentalului, sa privim cum soarele cade peste arhitecturi, sa lasam vremea…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

Ma exilez adesea intre peretii acestia aromati. Ma caut printe fotografii necunoscute, printre cerneala rasturnata peste foi atinse de vreme, prin rochii nemuritoare, prin coloane de fum si ceara. Sunt fete de marmura care asteapta sa le cureti de praf cu privirea, sa le atingi cu suflul cald si sa le asterni usor in cutia amintirii. Nu dorea mult. Scotea cuvinte de sub ruine fara manusile de catifea. Ii sangerau mainile. Pielea zdrentuita era patura pentru constiinta lasata pe front .Uneori visa. Iarba, mirosul marii, vopseaua proaspata ce se asternea pe bancile lor. Ale femeilor cu parul lung ce maturau cu rochiile nisipul cumparat cu 1 penny firul. Se gandea ca nu mai are mult daca poate sa simta briza ce-i pieptana parul asemenea unei iubite cu degete lungi de pianista. Era mirosul unei primaveri in care copilul a fost crescut de bunica cu flori de corcodus si cu degete…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0