Oare arta s-a dematerializat? Și-a aruncat departe canonul și a împăcat, cu duioșia bunicii înțelepte, pe treptele cafenelelor, cuvintele și imaginile – două elemente care au învățat în timp să coexiste frumos, în mijlocul oamenilor? S-a dizolvat oare istoria artei într-o istorie a imaginilor? Au învățat degustătorii, trecătorii, sorbitorii de cuvinte și fumuri să privească picturile așezate pe pereții unui spațiu dedicat palavrelor?
Oricare ar fi răspunsurile, pentru mine imaginile rămân în continuare porți către noi cunoașteri, indiferent de spațiul lor de desfășurare. Că doar au avut puterea să coboare de pe niște pereți reci ai unui muzeu, printre băutorii de licori cafenii, în ceainării parfumate, pe străzile aglomerate ale unui oraș care abia ațipește în miez de iarnă. Și le admir curajul creatorilor de a-și plasa arta în spații neconvenționale, de a o supune și ochiului neavizat, obișnuit cu formele simple și sloganurile părtinitoare.
Așa a ajuns să se transforme și simpla cafenea care subzistă doar pe motive de ambient și arome. Saloanele ei trebuie să fie musai ultra-elegante, să-i șadă pe podele un pian cu clape alburii la care să cânte un tânăr cu degete lungi și firave, în timp ce un artist iubit din priviri vorbește cu voce gravă despre picturile sale. Cafeneaua de acum trebuie să te învețe să privești, să asculți, să simți. Cel puțin așa am înțeles eu Readers Cafe, locul în care se află expoziţia de grafică „P.4001”, semnată de Alexandru Crişan, la care vă și provoc să ajungeți până pe 19 martie.
Un artist complex, care practică și arhitectura, a strâns în operele sale multă emoție. Cu penița a construit, linie cu linie, ideea de dualitate, de transparență, de evoluție, făcând trimiteri la lumi alegorice, posibile în interpretarea lor. Fie că-i din curiozitate, din pasiune, din dorința de a privi ceva plăcut, mergeți și savurați imaginile lângă o ceașcă de cafea. Merită!
