teatru

2 Posts Back Home

Ideo Ideis

Se încheiase Gala de premiere. După jumătate de zi în Alexandria, îmi parcurgeam, la masă, notiţele de la masterclass-ul cu Marian Râlea, în aşteptarea unui concert. “Noi, actorii, suntem purtători de cuvânt pe această scenă. Avem datoria să înţelegem şi să respectăm cuvintele unor texte.” În urmă cu trei ore, un tânăr actor îşi aprindea ţigara tacticos şi, cu o urmă de emoţie amestecată-n încurcătura de a explica o pasiune, povestea ce înseamnă pentru el festivalul de teatru. “Iubesc actoria, chiar dacă asta înseamnă, uneori, să fiu doar omul cu tava.” La mesele din jur, se scriau articole, se ciocneau pahare, se povesteau interviuri luate unor mari actori, cu tot cu fascinaţia şi ridicolul unor momente. Pe fiecare scaun, se interpreta un rol diferit, pe fiecare culoar, era o coregrafie aparte. Într-un oraş mic, se juca o piesă mare cât toată pasiunea pentru teatru a tinerilor de la Ideo Ideis.…

Faust

Te îmbată fumul din hală. E o căldură care-ţi sufocă aşteptările, fără legătură cu temperatura. Consumul emoţional este, pe alocuri, până la epuizare. Până la ochi care strălucesc în lacrimi pe o scenă în care se moare la fiecare zgomot, la fiecare şoaptă. Priveşti fascinat. Ochii ţi se usucă. Uiţi să clipeşti. Oamenii ţi-au spus că e teatru, dar tu vezi o lume întreagă. Ţi-au zis că sunt actori, dar ce se întâmplă acolo e mai mult de o interpretare. Te înspăimântă. Cu toate astea, te lipeşti şi mai mult de scaun. Imaginaţia ta nu a ajuns niciodată acolo, aşa că asişti împietrit la nebunia unor oameni care-şi negociază sufletele cu sânge, şi-au pierdut limitele. Da, le-au pierdut pe toate, simţi asta atât de puternic, încât şi tu pari lipsit de limite. Nebuni, îţi zici, dar cum este posibil să faci parte şi tu din nebunia aia? Nu mai eşti…

Navigate