Am așteptat mult să ajung aici. Atât de mult, încât am transformat o fotografie de la Villa Casola în reper pentru bucurie. Ori de câte ori credeam că e la 4 luni prea departe, când mintea îmi spunea că a doua amânare nu mai încape anul acesta, mă uitam la infinitatea asta de albastru. Mă vedeam pe terasă, învârtindu-mă într-o rochie de culoarea cerului, privind și tot privind până-mi obosesc ochii de la atâta frumos. Și câtă nevoie de frumos și de bine aveam! Când ajungi în Positano, simți că tot ce ai văzut în poze sau ai citit despre sau ți-ai imaginat e acolo. Totul și puțin mai mult. Case în tonuri de pastel, înățimea la care sunt urcate te amețește, sclipirile Mării Tireniene te îndeamnă la plajă, coasta Amlfi se arată în toată splendoarea. Când începi să urci, să tot urci, apoi să mai urci puțin până ai…
Recunoștință
I am truly blessed. Pentru că există locuri în lumea asta care-ți mângâie privirile, îți bucură fiecare colț de imaginație și-ți descoperă, la fiecare pas, bucăți construite cu atâta creativitate. Iar eu pot să le văd. Mă pot duce la ele, mă pot lăsa învățată de ele, mă pot întoarce mai bogată în experiențe. Pentru că am oameni cu care pot împărtăși toate cele văzute și învățate. Că îmi pot întâlni prietenele într-un colț din țara mea preferată, să sărbătorim un fragment de viață. Că ne pot vedea împreună, la peste 10 ani distanță, cât de frumos am crescut. Cât de bine ne stă fiecăreia pe drumul său.
Florenţa
Un tavolo per due, per favore! Vrem cam tot glutenul din Univers sub formă de tot ce aveți prin vitrine, cât stăm noi să ne revenim după atâta frumusețe. E copleșitor de multă artă și de oameni uitându-se la ea, într-un oraș care poate fi trecut ca explicație la picture-perfect. Ne-au obosit picioarele și gândurile, dar cum să stai când la fiecare colț te așteaptă zeci de clădiri care își flutură perdelele, descoperind câte un candelabru maiestos ori o pictură din cine știe ce secol. E agitație, pe alocuri te sufocă entuziasmul oamenilor și tropăiala continuă, care pare un soundtrack repetitiv pentru centrul Florenței. După două zile de vizite și forfotă, o baie de soare pe treptele bisericii San Lorenzo, cu tălpile eliberate și ochii după oameni, aduce chef de mai mult mers. Doar că spre liniște, la pas ușor de pe Ponte Vecchio pe via Romana, apoi pe șerpuirile viale…
Toscana
“Are you ready, my guests?” Suntem la etajul unui autocar, cu ochii lipiţi de geam, printre 80-și de turişti, cu ghid de-o zi prin Montereggioni, San Gimigiano, Siena și, preț de 3 pahare de vin și-o rafală de fotografii, printr-o bucată de Chianti. Nori cât cuprinde defilează adunați deasupra dealurilor toscane. Ne minunăm contra-timp azi, așa că-i mare lucru când se întrevede un strop de albastru și printr-o fereastră de nori iese soarele la joacă. Povestea asta de o zi îmi amintește de-un film. Parcă suntem toți de-acolo, trecem printr-o piațetă veche care miroase a struguri, privind la dealurile scăldate în galben. Pare cadrul perfect pentru decizii importante, cum ar fi să oprești dramatic autocarul, să cumperi un conac și să rămâi acolo. It’s market day in Cortona. The piazza is an ongoing party and everyone is invited. Clichés converge at this navel of the world. You almost want to laugh, but…
Cinque Terre – Trekking
Intrăm pentru o hartă, primim o linie făcută cu pixul și un mare x pentru Via dell’Amore între Riomaggiore și Corniglia. “- Red Path is open, more challenging but totally worth it!” Ridic privirea către lanțul de oameni care se cațără pe bucățile de stâncă și par niște furnici colorate, care tropăie în liniște. Când i-am ajuns din urmă, mi-am dat seama că minunatul deal verde, cu rândurile lui de viță de vie parcă trasate cu rigla, s-a transformat într-o tigaie imensă în care ne coacem încetișor. Ne așteptăm unii pe ceilalți pe potecile înguste, zâmbind înțelegători. Nu-i loc de grabă pe așa arșiță, mai ales când ți se deschide marea la tot pasul și vrei să-i cuprinzi toate nuanțele. Nu știu ce oră e, dar începem să coborâm printre leandri, măslini și portocali la tot pasul, mulțumiți de stropul de umbră găsit. În Manarola ne aruncăm la prima țâșnitoare. Red Path a fost…
Cinque Terre – Vernazza
E la fel de bine-dispusă, cochetă și fotogenică ca la prima întâlnire. Îi stă bine sub bătaia soarelui, așa, îmbrăcată toată în culori pastel. Ne împrietenește repede cu înghețata de piersică și busuioc, ne primește pe străzile ei înguste, ne îmbie cu fructe de mare și ne lasă să îi fotografiem bărcile ce se odihnesc la mal. Pare răsfățata gupului. Casele i se văd de pe mare ca un șirag frumos de mărgele. Piațeta e vie de la atâta zumzet de turiști cu mâini ținute în aer, în căutarea chelnerilor care plimbă de la o masă la alta farfurii cu paste verzui. Noi ne vedem de drum, după o întâlnire la pas, azi urcăm dealurile din jur s-o privim de la distanță!