Amintiri fără timbru

fotografie

Sens.uri

fotografie

Am trecut pe langa un om care stătea pe o bancă îngustă, într-o sâmbătă după-amiază, cu o carte deschisă pe genunchi, cu ochii goi. În jurul lui, ceaţă. Am mers pe o stradă mult mai veche decât tine, cu obloane trase, cu umbre mate, cu uşi de filigran. Încă mai străbat aceleaşi străzi. Chiar dacă cerul e cenuşiu. Chiar dacă peisajul este acoperit cu valuri de ceaţă. Ştiţi, nu e atât de uşor! Trebuie să înveţi să mergi pe străzile astea ca un om singur. Să umbli fără ţintă, să vrei să te rătăceşti, să vezi, nu să priveşti, să nu te uiţi la ceas.Chiar mă gândeam astăzi, tot mergând aşa, ca un om care ar căra trei valize invizibile după el, unde am auzit oare că până şi străzile s-au plictisit de culoarea lor neagră…E noapte. Din când în când, aud cum trece o maşină în trombă. Merg de-a…

Keep Reading

Nov.

fotografie

Nu mai am dimineţi însorite. Nici voi nu mai aveţi, doar e toamnă. La etajul 9, în zilele cu ceaţă, e ca şi cum ai locui nicăieri. Dispar blocuri, pod, apă, autobuz, oameni. Mă trezesc mereu pe partea dreaptă. Dimineaţa cobor din pat direct în pantofii roşii. Nu-mi fac niciodată cafeaua. Nu îmi aprind nicio ţigară. Nu mănânc. Cu toate astea, lumea e în continuare agăţată la locul ei, aparent calmă, ridicând sprânceana a mirare că reuşesc să mă mişc în ritmul ei. Pe măsură ce ajung la uşă, culorile se mută în rochie, în eşarfă, în inele, în păr, în gânduri. Până să vină seara, se lipesc cumva griurile oraşului de mine. Și-mi dau seama că e tot una din zilele alea care merg împiedicat. Anapoda. Cu stări care se traduc în poveşti fără legătură cu realitatea. *** Ce să fac. Torn miere într-o cană, pun lapte peste. Și-mi…

Keep Reading

Conturul literelor

calatorii

Fericit e călătorul acela care, după un drum lung şi plictisitor, cu ploaie şi frig, cu înjurături prinse din zbor, cu zdrăngănit de uşi şi cu tot soiul de nemernici întâlniţi în cale, vede, în sfârşit, acoperişul casei sale şi luminile calde din interior. Ştie că îl aşteaptă încăperile primitoare umplute de strigătele celor care îi ies în întâmpinare, cu vorbe blajine şi sărutări liniştitoare pe obraji, menite să alunge din suflet orice urmă de nelinişte. *** Mi se pare că de multe ori caut ceva cu totul străin, ceva fără legătură cu viaţa mea obişnuită. Şi mă mişc greoi. Între imaginea călătorului fericit care găseşte căminul (are luminile, siguranţa) şi între mereu călătorul înfrigurat, care o să se sprijine apatic cu un braţ de balustrada covertei, privind pasagerii de pe bord, precum şi pe cei de pe ţărm ce se învârt fără treabă, aşteptând plecarea corabiei. *** Câteodată, îmi…

Keep Reading

‘Oraşul din imagini’

calatorii

* ‘Oraşul din imagini’. Realitatea. Cele două lumi n-au nimic în comun. În ciuda aparenţelor zgomotoase, a decorurilor multicolore, a unei agitaţii continue, adevărata Realitate, sensul ei îmi scapă des. ‘Oraşul din imagini’ îţi propune, adesea, o meditaţie dureroasă şi aparent nefirească. Îţi oferă stări bizare, pe care le încerci numai în momentele de mare agitaţie, atunci când încerci să nu mai schimbi nimic în jurul tău – în Realitate. * Primele cuvinte scrise în cele patru zile. Zile liniştite în care am încetat să mai caut răspunsuri. Zile în care am mers. Fără ţintă, fără timp, fără oprelişti. În care am stat. Fără ţintă, fără timp, fără oprelişti. În care am cunoscut poveştile unei case frumoase… …ce poartă numele unei femei distinse, cu rochie albă şi mănuşi negre din catifea. Păstrează la gât trandafirii pictaţi pe perete, iar şalul ei împrumută culoarea cerului. Poţi vedea dimineaţa cum faldurile rochiei…

Keep Reading

Acum 3 ani

fotografie

Mă simt datoare să agaţ încă o amintire frumoasă în cui. Aceea a ultimelor cursuri din cei trei ani de facultate! A ceea ce a părut, în fapt, a fi ultima zi de facultate.Acum 3 ani de zile mă mutam în Bucureşti, trăgând după mine un bagaj plin cu speranţe, iluzii şi convingeri copilăreşti. În mai putin de 2 luni lăsam acest bagaj pe băncile unei gări zgomotoase pentru a începe o “viaţă nouă”. Aşa îmi place să numesc eu această etapă care, oarecum, se încheie.De atunci, m-am mutat de 6 ori. Într-un singur an am cunoscut peste 100 de oameni, am avut 189 colegi de facultate, m-am împrietenit cu peste 50 dintre ei, am ieşit în peste 20 de ceainării, am fost de peste 50 de ori la film, de 4 ori la Operă, de prea puţine ori la teatru. Am învăţat peste 10 kilograme de cursuri, am citit…

Keep Reading
Navigate