Cu o săptămână înainte de semi, cam cât am parcurs la pas domol Cișmigiul, mi-am făcut în minte un rezumat rapid al relației mele cu alergatul în acest an. Mă întrebam de inconștiență, motivație, ce fac bine, cât trebuie să mai insist până a reveni măcar la vechile mele rezultate. Nu eram unde mi-aș fi dorit să fiu cu o săptămână înainte de un semimaraton. M-am “răsfățat” în primele luni din an cu o nouă bronșită și o suspiciune de astm bronșic. De la alergări lejere am trecut rapid la oboseală cauzată de simpla traversare a unei străzi. Prin martie am început să prind curaj, iar după o combinație de sală-ture de parc, am revenit la 10-12K, cu tot meniul de dureri la pachet. Creșterile au fost complet nesemnificative după acest moment. Al treilea an, al treilea semi-maraton DHL, traseu complet nou. Cu gândul la primul meu semi parcurs tot în zonă. N-au rămas prea multe emoții pentru…
(Semi)Maraton DHL – Ștafeta Carpaților: Finish
Am început antrenamentele târziu, asta după ce, în câteva luni, am reușit performanța de a mă trimite din nou la pragul de jos al alergărilor, acolo unde rezistența devine doar o amintire frumoasă. Cu un program de 1 alergare la 2 zile, am așteptat să se construiască din nou combinația aceea fericită între deconectare și rezultate, doar ca să-mi re-învăț lecția că atunci când ceva ajunge pe lista cu Trebuie, dispare de pe lista de Vreau. Și-așa am dus eu antrenamentele cu un soi de teamă instalată în mintea mea, cu 0 succes să-mi concentrez atenția pe ceea ce-mi aducea în trecut plăcere în acest sport, cu ieșiri la ore nepotrivite, înghesuite într-un program, care-mi topeau tot cheful de alergat (la propriu). Mi-am revenit cu o săptămână înainte de Maraton DHL, când am lăsat deoparte aplicație, telefon, muzică, și am alergat. Pur și simplu, am alergat. Cam așa arăta bagajul adus cu mine la…
Happy Run – Race for the cure
De ce alergăm? Competiția cu noi care ne aduce la fiecare cursă aproape de renunțare, doar pentru a ne scoate, uneori, pe ultima sută de metri, învingători? Motivația oferită de rezultate, fericirea extrasă din fiecare pas în plus adăugat în antrenamente? Toate la un loc, pentru mine. Plus ceva în plus – conștientizarea pe care o poți aduce unei cauze importante, bucuria trăită alături de cei din jur. Așa cum va fi duminică, pe 7 iunie, în Parcul Herăstrău, când voi alerga alături de învingătoarele în lupta cu cancerul la sân, într-o cursă a fericirii prin care se vor strânge bani pentru teste și consultații pentru femeile din România. Cursa Happy Run – Race For The Cure este inițiată de fundația Susan G. Komen în Statele Unite, creată de Fundația Renașterea București, și are ca are ca obiectiv strângerea de fonduri pentru prevenirea și combaterea cancerului de sân. Sărbătorim și aducem speranța!…
Maraton DHL – Ștafeta Carpaților 2015
N-am intrat în multe competiții anul trecut. Poate și pentru că, în materie de alergări, cea cu mine însămi era printre cele mai puternice. Și-o păstram pe cât se poate în liniștea unui parc sau pe distanțe care mă ajutau în depășiri constante ale propriilor limite. În martie mă apucam de alergat, în aprilie reușeam primii 10 km, în iunie terminam primul meu semi-maraton pe drumuri de munte. O traiectorie reușită mai mult datorită unei voințe care m-a expus constant la cele mai frumoase experiențe din care încă păstrez lecții. Am înțeles curând și energia oferită de alergările organizate, cât să le admir pe cele reușite care te apropie mai mult de cei care împărtășesc cu tine binele de final, atunci când senzația ta că poți face orice este și senzația lor că pot face orice. Punctul culminant al anului trecut rămâne pentru mine Maratonul DHL – Ștafeta Carpaților, eveniment la care am spus da…
Liniștire
Mi-am strâns bine șireturile, într-un nod încolăcit peste limba portocalie a adidasului. Era o seară friguroasă și-un parc relativ gol. Cânta la volum maxim un That’s life răgușit în niște căști stricate de la atâta trântit prin genți. Atmosfera perfectă pentru o oră de vorbit în gând cu oameni ipocriți, să-i pun la colț pentru perfidie, să aplic palme răului, apoi să reinstalez pacea pe Pământ și să trag concluzii de viață cu deadline-uri de kilometri. Nu mă luați în serios. E prea grava seriozitatea asta prea des asumată, ustură să joace cineva șotronul pe ea, mai bine lăsați-o acasă. Un pas aici, să-nțeleg ce-i mână pe oamenii ăștia în luptă. Un pas acolo, să-mi văd eu locul printre ei. Un pas mai încolo, să descifrez orgolii. De-a lungul Dâmboviței salut din priviri un pescar. E strâns prea bine șiretul, încep durerile, mă gândesc să mă opresc. Scad ritmul. Enervant…