Discursul ţinut în Aula Magna pentru absolvenţii Facultăţii de Litere, Comunicare şi Relaţii Publice, generaţia 2013, va rămâne pentru mine un act de curaj, provocarea de a găsi cuvintele potrivite, într-un moment în care şi eu, la fel ca ei, aveam nevoie să cred în ele. A fost unul dintre cele mai frumoase exerciţii de introspecţie. Acel-ceva necesar pentru a-mi aduce aminte de lucrurile pe care le-am realizat. Am simţit mândria de a sta la prezidiu alături de profesorii mei dragi şi de a marca un moment important în istoria facultăţii şi departamentului: 20 de ani de CRP, 150 de ani de Litere, aniversarea profesorului Mihai Dinu. Las doar un scurt fragment, ca amintire. Povestea din spate va rămâne nescrisă. La fel ca toate cuvintele frumoase primite după discurs. “(…) Ieri am plecat cu 30 de minute mai devreme de la birou. Am folosit trei mijloace de transport diferite, calculând matematic minutele…
