De vreți să vă testați răbdarea, dar nu știți cum, vă pot povesti la cerere cum poți învăța să desenezi cu ajutorul tutorialelor – cam câtă migală cere trasatul liniilor, câtă vreme testezi umbrele la adăpostul grilajului care-ți împarte creația pe bucăți, de ce-i atât de important să nu renunți atunci când nu potrivești cum trebuie elementele, chiar dacă ștergi și apoi trasezi de aceleași sute de ori o șuviță subțire cât o mină moale de creion. Acum patru ani mă jucam cu lecțiile de aici. Acum mai păstrez doar încercările, cât să-mi aducă aminte că Orice se poate învăța. Cu sau fără talent. Fără, în cazul meu.
Desene part 2
Cateva incercari vin drept continuare a intentiei mele de a deveni “autodidacta”.Cu zambet, va rog ca americanii :go easy on me,i’m learning!(de aceea imi veti scuza liniile,patratelele si numerotarea precum si “micile” greseli!)ENJOY!
Desene creion
Daca cineva ar striga această ştire, cam ăsta i-ar fi titlul: Lume, lume, m-am luat la trântă cu creionul! Uite aşa am zis eu că vacanţa asta nu e completă dacă nu învăţ să desenez. După câteva lecţii de chitară în urma cărora am rămas (doar) cu nişte acorduri învăţate (“Nothing else matters”-Metallica) şi cu cititul de tabulaturi (care, apropo, nu mi-a luat deloc mult), după fotografie şi modificat fotografie, după diverse sporturi practicate (se pune şi faza cu alergatul câinelui pe drumuri de munte?), după munci administrative grele (subliniez grele), învăţat legile ţării (multe fiind ele), cochetat cu jazz-ul (am legitimaţie de membru, adică până la urmă l-am sedus de-a binelea!) – am zis că spre sfârşit să mă fac şi autodidact(ă). Ce înseamnă asta? Am ‘învăţat’ să desenez. Ceva ochi acolo ştiam că posed, cu vederea în spaţiu nu prea stăteam bine, dar, ca să vezi, totul se învaţă!…