pasiune

6 Posts Back Home

Grit

Am crescut printre cărți. Când tatăl meu a cumpărat casa, și-a cărat bibioteca într-o remorcă. Apoi am descoperit hărțile desenate de mama pe calc, cărțile de călătorie și muzica fredonată pe fond de sfârâit ceva bun în cuptor. Am primit nume latinesc și am copilărit în inima Bărăganului, la curte, printre pomi, pisici și cu multă imaginație. Din tot amestecul, am dezvoltat pasiuni timpurii, cu direcție clară, ușor artistică. Pe altele le-am preluat ca formă de vindecare. Am citit mult, am scris de când mă știu, am fotografiat cum mi-a îndemnat privirea, am învățat să desenez, am luat lecții de dans și m-am antrenat să alerg. Creativitatea mea are un drum destul de sigur, pornește mai mereu de la vizual și se întoarce în scris. Pasiunile mele implică intensitate și rezistență în efort, dozată cam prea inegal în ultima vreme, și n-au fost niciodată doar despre plăcere. Toate au fost descoperiri.…

4 zile – Aranjatul unei vitrine

Știți ce poate fi simplu? Ca o zi din viața ta să fie doar despre aranjatul unei vitrine. Ca alegerile tale să se învârtă în jurul pieselor centrale sau culorii florilor care completează decorațiunile de iarnă. Să ai la dispoziție 4 sertare cu globuri, fructe uscate, nuci și tot soiul de sclipiciuri în care să zburzi creativ, într-un amestec de auriu cu fire de silicon topit. Să creezi. Să combini, sa privești, să potrivești, să testezi, să alegi culori, texturi, elemente. Apoi, să mai privești puțin până când e gata, orice ar însemna asta pentru tine. Dar să ai convingerea că un burete scufundat în apă poate să fie transformat într-un colț de grădină, că elemente din natură pot fi purtate ca accesoriu, că ceea ce realizezi cu mâinile tale va aduce un zâmbet într-o dimineață, va purta un mesaj, va însemna ceva. E o stare de bine până și în curățarea bancului,…

Puritate, Jonathan Franzen

Am citit-o în trei seri, pierdută cumva în nebunia personajelor, în tristețea contextelor, în structura relațiilor. M-am lăsat prinsă ore întregi în pasaje și dialoguri de-o intimitate șocantă, în încercarea de a-mi da seama de ce o simt atât de incomod, dar continuu într-o fascinație pentru scriitura care sapă puternic într-o temă atât de actuală precum complexitatea moralității. Puritate a fost prima mea întâlnire cu Jonathan Franzen. Fără menajamente și treceri lejere între secvențele povestite, a fost o întâlnire sinceră, ca cea mai limpede oglindă așezată în fața imperfecțiunilor, cu oameni povestiți, apoi lăsați să dispară, dar mereu într-o relație aproape de nezdruncinat față de bagajul moștenit de la o generație la alta. Las câteva idei subliniate, cu recomandarea unei întâlniri cu această carte.  Vrei să afli teoria mea despre secrete? (…) Teoria mea e că identitatea constă în două imperative contradictorii. (…) Imperativul de a păstra secrete și imperativul de a le divulga. De unde știi că ești o…

Reîntoarcere în culori

Sunt ceva ani de când am pus pentru prima dată mâna pe un aparat foto. Din joacă, din curiozitate, din multe motive care au legătură cu verbele astea – a-mi aminti, a păstra, a povesti. Am fotografiat prost, de cele mai multe ori, pentru ca un simplu cadru avut în minte sau în priviri să iasă cum trebuie. Dar acel cadru mă recompensa enorm cât să o iau de la capăt. N-am studiat cum trebuie fotografia, mi-e vis peste care s-a tot așezat praful de ceva ani, dar am continuat stângace să exersez. În continuare văd viața în cadre și mă mai întorc la cuvintele de acolo. Păstrez cu mine experiențe care m-au adus în rolul de fotograf, cu încredere și, zic eu, puțină inconștiență din partea unor oameni mișto, care mi-au pus pe tavă bucătăria lor, preparatele și chef-ul de 5 stele, totul pentru ca aparatul meu să surprindă noile apariții…

Despre pasiune

Nu știu cum e să faci asta full time. Să crezi în ceva atât de puternic încât să oprești totul și să-ți alegi un ceva nou, al tău, acel ceva la care visezi de ani de zile, pornit dintr-o pasiune ce are puterea să-ți lipească ditamai zâmbetul pe chip și să-l păstreze acolo o bună bucată de vreme. Știți, vorbesc de genul acela de pasiune pe care ți-e și teamă să o exteriorizezi la adevărata ei intensitate, pentru a nu-ți atrage priviri lungi din partea celor care nu-s mânați în zilele lor de astfel de emoții. Nu știu cum e, dar asta admir, către asta mă îndrept de ceva vreme, pentru asta îmi donez cu drag timp și energie. Recunosc, înainte sa-l cunosc pe Vlad, nu știam mai nimic despre mașini. Până de curând nu erau altceva decât obiectele care-mi incomodau km mei zilnici sau mă ajutau, cel mult, să ajung din punctul…

Ideo Ideis

Se încheiase Gala de premiere. După jumătate de zi în Alexandria, îmi parcurgeam, la masă, notiţele de la masterclass-ul cu Marian Râlea, în aşteptarea unui concert. “Noi, actorii, suntem purtători de cuvânt pe această scenă. Avem datoria să înţelegem şi să respectăm cuvintele unor texte.” În urmă cu trei ore, un tânăr actor îşi aprindea ţigara tacticos şi, cu o urmă de emoţie amestecată-n încurcătura de a explica o pasiune, povestea ce înseamnă pentru el festivalul de teatru. “Iubesc actoria, chiar dacă asta înseamnă, uneori, să fiu doar omul cu tava.” La mesele din jur, se scriau articole, se ciocneau pahare, se povesteau interviuri luate unor mari actori, cu tot cu fascinaţia şi ridicolul unor momente. Pe fiecare scaun, se interpreta un rol diferit, pe fiecare culoar, era o coregrafie aparte. Într-un oraş mic, se juca o piesă mare cât toată pasiunea pentru teatru a tinerilor de la Ideo Ideis.…

Navigate