Cinque Terre

4 Posts Back Home

Cinque Terre – Trekking

Intrăm pentru o hartă, primim o linie făcută cu pixul și un mare x pentru Via dell’Amore între Riomaggiore și Corniglia. “- Red Path is open, more challenging but totally worth it!” Ridic privirea către lanțul de oameni care se cațără pe bucățile de stâncă și par niște furnici colorate, care tropăie în liniște. Când i-am ajuns din urmă, mi-am dat seama că minunatul deal verde, cu rândurile lui de viță de vie parcă trasate cu rigla, s-a transformat într-o tigaie imensă în care ne coacem încetișor. Ne așteptăm unii pe ceilalți pe potecile înguste, zâmbind înțelegători. Nu-i loc de grabă pe așa arșiță, mai ales când ți se deschide marea la tot pasul și vrei să-i cuprinzi toate nuanțele. Nu știu ce oră e, dar începem să coborâm printre leandri, măslini și portocali la tot pasul, mulțumiți de stropul de umbră găsit.  În Manarola ne aruncăm la prima țâșnitoare. Red Path a fost…

Cinque Terre – Vernazza

E la fel de bine-dispusă, cochetă și fotogenică ca la prima întâlnire. Îi stă bine sub bătaia soarelui, așa, îmbrăcată toată în culori pastel. Ne împrietenește repede cu înghețata de piersică și busuioc, ne primește pe străzile ei înguste, ne îmbie cu fructe de mare și ne lasă să îi fotografiem bărcile ce se odihnesc la mal. Pare răsfățata gupului. Casele i se văd de pe mare ca un șirag frumos de mărgele. Piațeta e vie de la atâta zumzet de turiști cu mâini ținute în aer, în căutarea chelnerilor care plimbă de la o masă la alta farfurii cu paste verzui. Noi ne vedem de drum, după o întâlnire la pas, azi urcăm dealurile din jur s-o privim de la distanță!

Cinque Terre – Manarola, Corniglia, Monterosso al Mare

“Privirea sus, ai văzut casa asta?” Mă împiedic de-o lămâie căzută dintr-un pom prea plin și galben tot. Bine-am venit în Manarola. Abia începe! Cerul parcă pică pe noi, eu mă plâng că nu-i strop de soare și marea prinde nuanțe cenușii. Două zile în Cinque Terre, una de trecut lejer prin ce are fiecare mai bun, alta de umblat-urcat pe traseele care le unește. Nu ploua deloc, norii sunt doar puși pe făcut spectacol în fața unui public numeros. Cern raze de soare, arată câte un petic de cer albastru, apoi trag plapuma peste. Oamenii mișună printre terasele cu viță de vie, cu privirea mereu în căutare și cu degetele răscolind prin mirodenii și borcane cu pesto. E un zumzet plăcut, e o stare de mirare continuă întipărită pe multe chipuri, de parcă ne-am trezit toți aruncați într-o poveste. Trepte umbrite de leandri, case pastel cu flori viu colorate, turnuri văzute în depărtare,…

Cinque Terre – Riomaggiore

Albastru. Asta e prima interacțiune cu Riomaggiore, când trenul cotește prin tunel și-mi deschide în lateral marea. O imensitate de nuanțe de albastru care se joacă după cheful soarelui. E 1 la amiază și tot ce vreau e să ajung mai repede la conul ăla cu fructe de mare, peste care să arunc puțină zeama de lămâie, să-mi găsesc un loc ferit și să privesc până simt că mă dor ochii de la atâta culoare. E un vis, până la urmă. Parcă am intrat într-o vedere cu timbru vechi și scris îngroșat deasupra – Salutări din Riomaggiore! Orice colț e pictat în zeci de nuanțe, străzile-s de fapt scări înalte, întortocheate, iar casa în care stăm e o mică bijuterie cu zeci de sertare, cufere și obiecte care așteaptă să fie răscolite de ochi curioși. Îmi schimbă ritmul. Nu mai vreau să mă grăbesc. Am văzut atâta pictură în Florența și-acum ajung să o…

Navigate