Seara miroase a flori de corcoduș. Stau pe-un colț de cisternă, îndoită de spate cu mâinile la pompă, uitându-mă cum se preling dâre gri pe palme, săpând apoi mici șanțuri în pământul uscat. Se mai zărește o urmă de mov la apus când becul din colțul casei începe să-și arunce lumina prin frunzișul tânăr. La ora asta găinile dorm, dar ulița e trează de joacă, rotocoale de praf și tropăit la vale. Însă eu am călcâie negre și strigare la masă. În bucătăria de vară cu geamurile acoperite cu foi albe, bunica face scovergi de două feluri. Brânză rasă și zahăr tos.
