fotografie

Cascais

Eram singurii pe plajă, cu nori cenușii deasupra. Am verificat temperatura apei, apoi am luat-o din loc către Boca da Inferno să testăm câtă liniște poate sta într-o priveliște atât de sălbatică. Nu ne-am despărțit de stânci preț de-o oră, ne-am luat timp să cercetăm un pescar singuratic ce-și arunca undițele tacticos în poate cele mai agitate valuri privite de mine. Cascais este fermecător. Are străzi înguste, vile de nobili și curți care par grădinile Raiului. Are păuni care traversează tacticos strada, în timp ce mătură praful cu cozile lor colorate, fântâni unde-și fac rațele siesta și cocoși ca-n cărțile cu basme. La câteva zeci de minute –  Cabo da Roca, locul care devine o experiență abia atunci când ignori valul de turiști care se grăbesc spre Far sau către platoul care marchează cel mai vestic punct al Europei și te abați pe o potecă șerpuitoare, lată cât un pas.…

Sintra

Undeva între înfulectat pasteis de nata și comunicat prin semne cu șoferi de autobuze care îți explică traseul într-o portugheză lentă, am descoperit Sintra, acest oraș al palatelor scose din cărțile de povești și al grădinilor în care te-ai putea pierde și două zile. Pe scurt. Pena Palace pare rupt din imaginația unui artist romantic, care s-a jucat cu forme și culori până și-a materializat un vis. E smuls din copilăria mea și așezat aici să mă bucure cu turnurile lui cu formă de bezea și culoare de înghețată. Moserrate Palace e înconjurat de un sanctuar numit, modest, parc. Grădinile lui sunt porți către toate continentele lumii, mergi prin ele zeci de minute peste alte zeci de minute și tot nu reușești să cuprinzi toate speciile de plante existente acolo. Povestea de aici e construită cu multă dantelărie în piatră și coridoare lungi, cu accente din “O mie și una de nopți”…

Cinque Terre – Manarola, Corniglia, Monterosso al Mare

“Privirea sus, ai văzut casa asta?” Mă împiedic de-o lămâie căzută dintr-un pom prea plin și galben tot. Bine-am venit în Manarola. Abia începe! Cerul parcă pică pe noi, eu mă plâng că nu-i strop de soare și marea prinde nuanțe cenușii. Două zile în Cinque Terre, una de trecut lejer prin ce are fiecare mai bun, alta de umblat-urcat pe traseele care le unește. Nu ploua deloc, norii sunt doar puși pe făcut spectacol în fața unui public numeros. Cern raze de soare, arată câte un petic de cer albastru, apoi trag plapuma peste. Oamenii mișună printre terasele cu viță de vie, cu privirea mereu în căutare și cu degetele răscolind prin mirodenii și borcane cu pesto. E un zumzet plăcut, e o stare de mirare continuă întipărită pe multe chipuri, de parcă ne-am trezit toți aruncați într-o poveste. Trepte umbrite de leandri, case pastel cu flori viu colorate, turnuri văzute în depărtare,…

Spring moodboard

Mi-am făcut loc de joacă într-un colț de casă. Construiesc cadre care-mi oferă o stare de bine, sunt bucăți din micul meu Univers de “nimicuri” frumoase. Am reînceput joaca asta cu un scop destul de simplu – să mă întorc la perioadele bune în care mă pierdeam în tras și ales cadre, editat și învățat puțin mai mult despre fotografie. 

Casa bunicii

Seara miroase a flori de corcoduș. Stau pe-un colț de cisternă, îndoită de spate cu mâinile la pompă, uitându-mă cum se preling dâre gri pe palme, săpând apoi mici șanțuri în pământul uscat. Se mai zărește o urmă de mov la apus când becul din colțul casei începe să-și arunce lumina prin frunzișul tânăr. La ora asta găinile dorm, dar ulița e trează de joacă, rotocoale de praf și tropăit la vale. Însă eu am călcâie negre și strigare la masă. În bucătăria de vară cu geamurile acoperite cu foi albe, bunica face scovergi de două feluri. Brânză rasă și zahăr tos.

Prin Bucureştii lui Eliade

Bucureştiul arătat de A.R.C.E.N. cuprinde frumuseţe, istorie şi revoltă. Dacă iubești trecutul acestui oraș la fel de mult ca mine, poți să-i ajuți cu noul lor proiect – Catalog București – sau să-i însoțești într-un weekend Prin Bucureștii lui Mircea Eliade. Va fi o experiență care te va (re)îndrăgosti de oraș, pas cu pas, clădire cu clădire. Traseul-cultural ARCEN propune un perimetru al Bucureștiului istoric care a marcat copilăria lui Mircea Eliade, elev al Școlii Mântuleasa acum 100 de ani, zonă a orașului regăsită și în multe dintre nuvelele sale fantastice scrise în exil. „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade” este un traseu-cultural ce propune ca alternativă de promenadă pentru bucureșteni un cartier istoric din centrul capitalei, valorificându-se memoria orașului și caracterul deosebit al peisajului cultural. Pentru mine, Bucureștiul de azi trăiește între extreme, în căutarea unei armonii pe care oamenii i-o refuză cu desăvârșire. Nu pot să nu o leg de valorile…

Melancolie

Mi se fixează privirea pe mâinile împreunate, odihnite pe colțul mesei. Afară-i mohorât și bate vântul prin hotă. E zgomot de pași prin bucătărie, miros de mâncare abia gătită și se vorbește despre război. Perdeaua cerne frumos lumina, la radio e o melodie pe care dansam cu lumina stinsă prin liceu și-mi cade privirea pe-o ceașcă cu urme de ceai și cu toarta ușor ciobită. Colecționez momente și-mi mai privesc încă o dată casa în vederi.

Mood board

A fost un final de an frumos și creativ. Cu semne de bună purtare rămase de la sute de bolduri înfipte în globuri de celuloză, cu lipici pe mobilă și haine, sârme îndoite și joacă multă la Blue Daisy. Am deschis anul cu fascinație nouă pentru păstrat fragmente de amintiri în mici recipiente de sticlă și-o continuare a pasiunii de a crea ceva ce pot oferi oricând la schimb pentru un zâmbet.

4 zile – Aranjatul unei vitrine

Știți ce poate fi simplu? Ca o zi din viața ta să fie doar despre aranjatul unei vitrine. Ca alegerile tale să se învârtă în jurul pieselor centrale sau culorii florilor care completează decorațiunile de iarnă. Să ai la dispoziție 4 sertare cu globuri, fructe uscate, nuci și tot soiul de sclipiciuri în care să zburzi creativ, într-un amestec de auriu cu fire de silicon topit. Să creezi. Să combini, sa privești, să potrivești, să testezi, să alegi culori, texturi, elemente. Apoi, să mai privești puțin până când e gata, orice ar însemna asta pentru tine. Dar să ai convingerea că un burete scufundat în apă poate să fie transformat într-un colț de grădină, că elemente din natură pot fi purtate ca accesoriu, că ceea ce realizezi cu mâinile tale va aduce un zâmbet într-o dimineață, va purta un mesaj, va însemna ceva. E o stare de bine până și în curățarea bancului,…

Cadouri și zâmbete

Știți, vine o vreme în care e nevoie să pregătești terenul pentru mai multe Da-uri spuse hotărât, unul după altul, prin petreceri mai cu tematică, mai fără, musai toate cu nisip și valuri, mai ale mării, mai ale gândurilor. Pe scurt, finalul de vară mi l-am petrecut pe Autostrada Soarelui, dus-întors, alături de prietene bune, ori prin curți de munte, printre râsete, nostalgii, planuri de oameni mari jucate cât mai copilăresc, dans cât cuprinde și surprize. La Tot Pasul. Cu deja experiență în a fi domnișoară de onoare (de 3 ori în 2 luni, de 5 ori cu totul), m-am desfășurat creativ. Pe această cale, mulțumesc, Pinterest, că exiști! Las niște imagini mai jos, în ordine de tip haos, cu ce am reușit să pregătesc: ScrapBooks pe repede-înainte, personalizate pe cât posibil. Am gândit o structură simplă – Imagine reprezentativă, să se potrivescă cu stilul rochiei de mireasă, poză personală, colaj cu noi, poză viitoare mireasă…

Navigate