carte

Jurnal – Mihail Sebastian

“Look in my face, my name is Might-have-been!” Am dat ultima pagină a jurnalului și-am suspinat a încheiere, știind că-n cinci luni de la pasajul de mai jos viața lui Mihail Sebastian va rămâne doar în operele sale. Nu pot să spun și nici să scriu nimic. Vorbele nu mă ajută. Rămâneam uneori pe loc, să privesc cu atenție priveliștea, cu gândul să-i fixez în memorie conturul, dar totul e mai variat, mai complex și mai misterios decât pot ține minte. Sunt probabil foarte bătrân. (…) Simt nu știu ce oboseală veche și duc cu mine, peste tot, incurabila mea tristețe. Așa i-a fost și viața, variată, complexă și mai misterioasă decât îi pot face eu dreptate în câteva rânduri. Aproape 600 de pagini de trăit, cu vise notate în toată complexitatea lor, refugiat în muzică, ajunsă aproape o obsesie care-i aducea întotdeauna consolare, cu teatru născut din exaltări, cu bogăție de…

Puritate, Jonathan Franzen

Am citit-o în trei seri, pierdută cumva în nebunia personajelor, în tristețea contextelor, în structura relațiilor. M-am lăsat prinsă ore întregi în pasaje și dialoguri de-o intimitate șocantă, în încercarea de a-mi da seama de ce o simt atât de incomod, dar continuu într-o fascinație pentru scriitura care sapă puternic într-o temă atât de actuală precum complexitatea moralității. Puritate a fost prima mea întâlnire cu Jonathan Franzen. Fără menajamente și treceri lejere între secvențele povestite, a fost o întâlnire sinceră, ca cea mai limpede oglindă așezată în fața imperfecțiunilor, cu oameni povestiți, apoi lăsați să dispară, dar mereu într-o relație aproape de nezdruncinat față de bagajul moștenit de la o generație la alta. Las câteva idei subliniate, cu recomandarea unei întâlniri cu această carte.  Vrei să afli teoria mea despre secrete? (…) Teoria mea e că identitatea constă în două imperative contradictorii. (…) Imperativul de a păstra secrete și imperativul de a le divulga. De unde știi că ești o…

5 jurnale de călătorie din biblioteca părinților mei

Caut, în ultima perioadă, modele pentru scrieri de călătorie cât mai iscusite. Asocierile potrivite, imaginea din spatele cuvintelor cât mai bine simțită prin metafore bine așezate, într-o îmbinare plăcută a scriiturii de impresie cu cea utilă pentru călătorul care-ți va călca pe urme. În biblioteca de acasă,  un soi de cufăr care ascunde mereu alte mici comori, am găsit peste 30 de jurnale de călătorie pe care le cercetez încă din ziua descoperirii lor. Las 5 titluri-recomandări, cu mențiunea că-s toate de găsit prin anticariate, dacă nu prin bibliotecile părinților/bunicilor voștri.  *** 1. Sub scutul soarelui, Cornelia Ștefănescu, Editura Sport-Turism, 1985, București “Când mi-au căzut în mână Caietele lui Camus, nu aveam nici o perspectivă de călătorie. Cu atât mai mult nu puteam să-mi închipui ce relație între pagina scrisă și realitate îmi va sugera unul dintre peisajele solare din cuprinsul lor, în amiaza fierbinte de la Tauarga. Pământul, neverosimil de…

Două cărți și-un vis

“Pentru Carmen,  Cu bucuria de a fi avut șansa să descopăr OMUL din student, posibilul scriitor din specialistul în PR.  În așteptarea cărților tale, rămân aceeași, Diriga (12. XII.2013)” S-au împlinit două decenii de existență a specializării Comunicare și Relații Publice, 3 ani de la absolvire și 6 de la venirea mea în București. Peste 1 de când nu mai păstrez, în paralel, și statutul de student. La împlinirea lor, publicarea unui studiu pe Lobby și Relații Guvernamentale în IBER (International Business and Economics Review) și povestea studenției mele în cartea aniversară CRP după 20 de ani. Cifre, ați zice, dar dacă ați ști ce stă în spatele lor… Am trăit luna aceasta ceva ce notam, de obicei, sub categoria Vis. Să existe momentul acela în care îmi plimb degetele pe fila unei cărți care îmi cuprinde numele. De aici până la cuvintele rostite în calitate de autor, în fața…

Fericiţi cei fericiţi

Un mozaic format din 21 de personaje, 21 de fragmente care prind, abia la final, forma unui roman. Scene construite dur, cu o ironie tăioasă, asemenea unor bocanci uzaţi ce calcă peste toate clişeele formate în jurul ideii de dragoste, căsnicie, prietenie, bătrâneţe şi moarte, pe care Yasmina Reza le consemnează într-un şir de învingeri şi singurătăţi. Scurtele piese de teatru/capitolele aduc aminte de peliculele franţuzeşti concentrate pe micimea unor episoade trăite în cele mai banale locuri, dar care, interiorizate, cuprinse în cadrul mai larg al existenţei fiecărui personaj, prind proporţiile unor drame uşor de transformat în tragedii. Replicile nemarcate de linia de dialog, amestecate în descrieri, te prind în existenţe regăsite, de la un capăt la altul, într-o luptă constantă de a umple un gol, de a fugi de realităţi inconfortabile, de a-şi găsi un loc în propriile lor poveşti. Fie că e vorba despre căsnicii înghesuite, de libertăţi…

Zâmburi

“Sâmburi de zâmbet”  Imaginaţia unui om a cules zâmbetele primite de către soţia sa şi le-a aşezat sub forma unor poveşti scurte. Personajele cu nume năstruşnice, născociri frumoase descrise cu lejeritate şi umor, se deschid sub forma unui acordeon ale cărui pliuri sună ca o plimbare de seară, pe drumuri pictate în culori vesele. 40 de poveşti frumos ilustrate, reţete simple pentru zâmbete,  îţi permit continuări pe care le poţi scrie alături de cei dragi. Zâmburi este o colecție de povești scurte, ilustrate, scrise şi lansate de Ștefan și Adriana Liuțe, disponibile în reţeaua Cărtureşti începând cu luna noiembrie atât la bucată, cât și împreună cu un biblioraft în formă de acordeon. Zâmburi este un produs multi-funcțional: mini-poveștile pot fi cumpărate individual și făcute cadou, pot fi folosite ca obiect decorativ datorită suportului-acordeon realizat special pentru această colecție și pot constitui, de asemenea, o lectură plăcută și relaxantă. Ţin cu succes locul unei felicitări, unui…

Imperfecţioniştii

11 istorii care construiesc un roman. 11 personaje şi portrete care se intersecteză în redacţia unui ziar internaţional, cu sediul la Roma. Structura unui puzzle nebun care te trece prin dezgustul, frica, lenea, naivitatea, sarcasmul unor indivizi care se adâncesc în muncă sau fug de ea, refuză cu încăpăţânare schimbarea sau o adoptă inconştient. Un ziar fondat în 1953, o redacţie construită pentru o femeie, care cunoaşte gloria, dar este distrusă de incompetenţa sau nepăsarea urmaşilor, moare în 2007, lăsând în urmă câteva birouri abandonate. O sală care a curpins  întreaga lume ajunge o simplă grămadă de gunoi. Păstrează, dincolo de finalul pe care-l trăim şi astăzi, istoria unui univers jurnalistic întins de-a lungul a 50 de ani, din vremea de aur a deplasărilor periculoase, până la derizoriul scrierilor fără substanţă. Mai păstrează viaţa lui Lloyd Burko, liber-profesionistul falit, care încă trimite articole prin fax, dintr-un Paris care-i hrăneşte disperarea…

Inutilitatea revoltei

Acceptați titlul doar dacă și voi credeți că alegerea singurătății este o revoltă. Inutilă. Revolta, nu singurătatea. Dacă nu, mai bine nu citiți nici ce urmează, pentru că o să preiau fragmente dintr-o carte care o să vă enerveze.  “Pe măsură ce trec orele, zilele, săptămânile, anotimpurile, te desprinzi de toate. Descoperi, uneori, aproape cu un soi de beție, că ești liber, că nu ai nici o grijă, că nimic nu îți place și nici nu-ți displace. Găsești, în viața asta fără nici o uzură și fără alt freamăt decât clipele suspendate pe care ți le procură cărțile sau anumite zgomote, anumite spectacole pe care ți le dăruiești, o fericire aproape perfectă, fascinantă, uneori sporită de emoții noi. Cunoști o odihnă totală, ești, clipă de clipă, cruțat, protejat. Trăiești într-o paranteză fericită, într-un vid plin de făgăduințe și de la care nu aștepți nimic. Ești invizibil, limpede, transparent. (…) Cu…

Înainte de tăcere

Îl vedeam mereu venind din stânga, de-a lungul şoselei, speriat de cele mai multe ori că a ajuns prea târziu. Simţea deodată o bucurie năvalnică văzând că se înşelase, că eram acolo, aproape de el, în rochia mea cu dungi albastre pe care îi plăcea să o atingă cu vârful degetelor atunci când mă lua de mână şi mă conducea către staţia de autobuz. Era un copil care părea că duce o viaţă uşoară, leneşă, care era în acelaşi timp şi joc, şi odihnă. Am crezut asta până în momentul în care l-am găsit într-o dimineaţă dormind într-o cutie de carton. Atunci i-am aflat povestea. Astăzi mi-am adus aminte de fotografia de mai sus. Copilul mi-a adus aminte de o carte. În carte, am găsit îndoit colţul unei file care aşterne cu gravitate gânduri ce rămân frumoase pete de cerneală. Şi atât. “Eram într-o cafenea din Retiro, când te-ai apropiat…

Daca aş fi o carte…

… probabil as fi “Amintirile unei fete cuminti”-Simone de Beauvoir Am simţit că… “Pe pajiştile şi în padurile acestea unde nu se vedea urmă de om, am crezut că ating acea realitate supraomeneasca la care aspiram. Îngenunchiam ca să culeg o floare şi deodata mă simţeam ţintuită la pământ, covarşită de greutatea cerului, fără să mai pot face o mişcare: o anume spaimă şi un anume extaz îmi dăruiau sentimentul veşniciei…” Ce poate fi mai plăcut decât ore de linişte lânga un râu, în care scrii şi priveşti în jurul tău cu fascinaţie. Mintea este complet relaxată, corpul pare un fulg, iar peste tălpile tale curge o istorie! Să respiri. Pur si simplu să respiri şi să ţi se pară că o faci pentru prima data în viaţă! Să ai sentimentul că nimic din ce ai crezut că este important nu se ridică la înalţimea acestui moment! Într-un leagan vechi…

Navigate