Carmen

10 Posts Back Home

Casa bunicii

Seara mirosea a flori de corcoduș. Stăteam pe-un colț de cisternă, îndoită de spate cu mâinile la pompă, uitându-mă cum se preling dâre gri pe palme, săpând apoi mici șanțuri în pământul uscat. Se mai zărea o urmă de mov la apus când becul din colțul casei începea să-și arunce lumina prin frunzișul tânăr. La ora asta găinile dormeau, dar ulița era trează de joacă, rotocoale de praf și tropăit la vale. Însă eu aveam călcâie negre și strigare la masă. În bucătăria de vară cu geamurile acoperite cu foi albe, bunica pregătea scovergi de două feluri. Brânză rasă și zahăr tos.

Prin Bucureştii lui Eliade

Bucureştiul arătat de A.R.C.E.N. cuprinde frumuseţe, istorie şi revoltă. Dacă iubești trecutul acestui oraș la fel de mult ca mine, poți să-i ajuți cu noul lor proiect – Catalog București – sau să-i însoțești într-un weekend Prin Bucureștii lui Mircea Eliade. Va fi o experiență care te va (re)îndrăgosti de oraș, pas cu pas, clădire cu clădire. Traseul-cultural ARCEN propune un perimetru al Bucureștiului istoric care a marcat copilăria lui Mircea Eliade, elev al Școlii Mântuleasa acum 100 de ani, zonă a orașului regăsită și în multe dintre nuvelele sale fantastice scrise în exil. „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade” este un traseu-cultural ce propune ca alternativă de promenadă pentru bucureșteni un cartier istoric din centrul capitalei, valorificându-se memoria orașului și caracterul deosebit al peisajului cultural. Pentru mine, Bucureștiul de azi trăiește între extreme, în căutarea unei armonii pe care oamenii i-o refuză cu desăvârșire. Nu pot să nu o leg de valorile…

Melancolie

Mi se fixează privirea pe mâinile împreunate, odihnite pe colțul mesei. Afară-i mohorât și bate vântul prin hotă. E zgomot de pași prin bucătărie, miros de mâncare abia gătită și se vorbește despre război. Perdeaua cerne frumos lumina, la radio e o melodie pe care dansam cu lumina stinsă prin liceu și-mi cade privirea pe-o ceașcă cu urme de ceai și cu toarta ușor ciobită. Colecționez momente și-mi mai privesc încă o dată casa în vederi.

Jurnal – Mihail Sebastian

“Look in my face, my name is Might-have-been!” Am dat ultima pagină a jurnalului și-am suspinat a încheiere, știind că-n cinci luni de la pasajul de mai jos viața lui Mihail Sebastian va rămâne doar în operele sale. Nu pot să spun și nici să scriu nimic. Vorbele nu mă ajută. Rămâneam uneori pe loc, să privesc cu atenție priveliștea, cu gândul să-i fixez în memorie conturul, dar totul e mai variat, mai complex și mai misterios decât pot ține minte. Sunt probabil foarte bătrân. (…) Simt nu știu ce oboseală veche și duc cu mine, peste tot, incurabila mea tristețe. Așa i-a fost și viața, variată, complexă și mai misterioasă decât îi pot face eu dreptate în câteva rânduri. Aproape 600 de pagini de trăit, cu vise notate în toată complexitatea lor, refugiat în muzică, ajunsă aproape o obsesie care-i aducea întotdeauna consolare, cu teatru născut din exaltări, cu bogăție de…

Mood board

A fost un final de an frumos și creativ. Cu semne de bună purtare rămase de la sute de bolduri înfipte în globuri de celuloză, cu lipici pe mobilă și haine, sârme îndoite și joacă multă la Blue Daisy. Am deschis anul cu fascinație nouă pentru păstrat fragmente de amintiri în mici recipiente de sticlă și-o continuare a pasiunii de a crea ceva ce pot oferi oricând la schimb pentru un zâmbet.

Omul în căutarea sensului vieții

Am început primele pagini cu gândul că va fi o lectură greoaie pentru serile mele târzii, presărată cu termeni și analize. Că mă va forța să-mi compun în minte scene cumplite, din care se vor extrage concluzii încărcate. Nu mă așteptam, în schimb, să las cartea din mână însemnată de la un capăt la celălalt, cu acolade și semne de exclamație pe fiecare pagină, cu fragmente transcrise și subliniate îngroșat, cât să-mi intre bine în minte. Dar, mai ales, cu senzația că am aprofundat o realitate, pe cât de dură, pe atât de minunată prin concluziile ei, pe care n-am reușit niciodată să mi-o conturez cu atâta precizie, dar la care pot, de acum înainte, să mă întorc. Fondatorul unei noi ramuri a psihoterapiei (logoterapia), Viktor Frankl a fost supraviețuitor al Holocaustului și, mai presus de toate, un om liber. A crezut că tăria interioară a omului îl poate ridica…

1 zi – Păstrați-vă timp!

45 de km de mers pe jos în 5 zile. Nimic ieșit din comun, librării răscolite, muzică liniștitoare și străzi atât de cunoscute, în vizită la casele altora sau ale nimănui. N-a fost un reset total, mintea mi-a alergat întruna la ce aveam de făcut peste una sau două săptămâni, dar s-a așezat o ordine în priorități. Nu fac recomandări generale. La mine funcționează câțiva km alergați sau parcurși la pas domol. O oră la sală. O carte bună. Privit minute în șir un fragment din natură. Să creez ceva-orice. Descoperit un loc nou. Timp cu mine. Orice ar funcționa pentru voi, păstrați-vă timp. Al vostru, nu împărțit cu alții. De trăit încet sau intens, după cum vă e bine.

2 zile – Cadouri de Crăciun

Sunt coșmarul oricărui Grinch. Recunosc asta cu mândrie. Mă entuziasmez asemenea unui copil în fața oricărui sclipici cu temă de sărbători, particip cu drag la împodobiri de brazi încă din noiembrie și nu rezist să las un an fără o decorațiune nouă sau măcar elemente de sezon pentru proiecte de crafting. Am gândit mereu că perioada care precede un eveniment mult-așteptat este, în fapt, trăită cel mai frumos și intens, așa că mi-am dat voie încă de acum câțiva ani să-mi stabilesc singură startul. Iată-mă, așadar, cu ochii lipiți de beculețe și în căutare de idei de cadouri. Dacă vă atrage gândul unui cadou handmade, las mai jos câteva variante care sper să vă inspire. Christmas Pop Bottles. Și mai multă inspirație aici. Tree Globes & free printables. Sau mini tree globes. Mini Paper Rose Pattern Treat Box Christmas ornaments 

3 zile – Camera

Mobila era maro mat, cu model pe uși. Abțibilduri de la gume de mestecat lipite la interiorul ușilor și zornăitoare de tot felul prinse de mânerele rotunde. Corpul central venea deasupra pernelor, încărcat cu lumânări parfumate, poze și cutii de bijuterii colorate, cumpărate din alocații sau bani strânși din pachet. Două păpuși în mijlocul patului, pe cuvertura lucrată de mână, priveau țintă la ușa care se închidea mereu cu zgomot, prin ridicare puternică de clanță. Televizorul stătea șui pe comoda cu oglindă și taburet asortat, cu model verde din satin. Acolo, sertarul care se deschidea mereu într-o parte ascundea șalurile gălbui, cu franjuri, ale mamei. În fața oglinzii, câteva sticluțe de parfum goale, rânduri de mărgele și colecția de săpunuri. Cutiile cu amintiri, legate cu fundițe, aveau capacele rupte, lăsând să se vadă colțuri de șervețele, foi desenate și sclipiciuri inutile. Geamul dădea în hol, motiv pentru care pisicul familiei își făcea mai…

4 zile – Aranjatul unei vitrine

Știți ce poate fi simplu? Ca o zi din viața ta să fie doar despre aranjatul unei vitrine. Ca alegerile tale să se învârtă în jurul pieselor centrale sau culorii florilor care completează decorațiunile de iarnă. Să ai la dispoziție 4 sertare cu globuri, fructe uscate, nuci și tot soiul de sclipiciuri în care să zburzi creativ, într-un amestec de auriu cu fire de silicon topit. Să creezi. Să combini, sa privești, să potrivești, să testezi, să alegi culori, texturi, elemente. Apoi, să mai privești puțin până când e gata, orice ar însemna asta pentru tine. Dar să ai convingerea că un burete scufundat în apă poate să fie transformat într-un colț de grădină, că elemente din natură pot fi purtate ca accesoriu, că ceea ce realizezi cu mâinile tale va aduce un zâmbet într-o dimineață, va purta un mesaj, va însemna ceva. E o stare de bine până și în curățarea bancului,…

Navigate