Cinque Terre – Riomaggiore

Albastru. Asta e prima interacțiune cu Riomaggiore, când trenul cotește prin tunel și-mi deschide în lateral marea. O imensitate de nuanțe de albastru care se joacă după cheful soarelui. E 1 la amiază și tot ce vreau e să ajung mai repede la conul ăla cu fructe de mare, peste care să arunc puțină zeama de lămâie, să-mi găsesc un loc ferit și să privesc până simt că mă dor ochii de la atâta culoare.

Riomaggiore

E un vis, până la urmă. Parcă am intrat într-o vedere cu timbru vechi și scris îngroșat deasupra – Salutări din Riomaggiore! Orice colț e pictat în zeci de nuanțe, străzile-s de fapt scări înalte, întortocheate, iar casa în care stăm e o mică bijuterie cu zeci de sertare, cufere și obiecte care așteaptă să fie răscolite de ochi curioși.

Riomaggiore

Riomaggiore

Îmi schimbă ritmul. Nu mai vreau să mă grăbesc. Am văzut atâta pictură în Florența și-acum ajung să o trăiesc pe viu. Mă distanțez de case, le studiez din toate unghiurile,  apoi mă apropii să le cuprind detaliile. Pierd ore cu ochii în apusuri.

Sunet de pași care urcă – tot urcă, asta se aude continuu în micul oraș. Pun jos săculețul cu lămâi, am în nări miros de fructe proaspete și-o poftă de gelato cu piersică și busuioc. Îmi fuge gândul întruna la foccacia cu pesto, calamari în crustă aurie, stropite toate cu vinul casei. N-am cunoscut niciunde bucuria gustului ca-n bucata asta de lume.

Riomaggiore

Se sparg valurile de stânci în spumă albă și unde turcoaz. Sar de pe o piatră pe alta, prinsă de mână și-n tălpile goale. Alunec, mă ridic, calculez atentă fiecare pas în timp ce marea se agită în frumusețea ei. Am ajuns față în față cu orașul. Ne zboară pescărușii pe la urechi, planând în viteză deasupra apei. Îi șoptesc – Oraşul ăsta e o poveste!

Riomaggiore

Riomaggiore

Riomaggiore sunset

Riomaggiore sunset

 

Leave A Reply

Navigate