Toamna din mintea mea

Ai mâinile prinse de paharul cald cu ceai. Tragi ușor mânecile bluzei, până-ți rămân doar vârfurile degetelor învăluite de aburi subțiri care se pierd în răcoarea de seară. Vântul suflă ușor frunzele de pe alee, iar tu continui să mergi agale prin lumina caldă a felinarelor cu lumină portocalie. Pe aici ai trecut de sute de ori, dar nu știi oamenii locului așa cum știi culoarea fiecărui copac, numărul treptelor de la fiecare ieșire și-al stratului de vopsea dat pe balustradele din fier forjat. Ai memorat fiecare detaliu în mii de fotografii mentale, o parte din viața ta e legată de trecerea anotimpurilor peste bucata asta de oraș.

E toamnă și deja miroase frigul a fum amestecat în aburi de castane. Alegi să dai cu mâna frunzele căzute pe o bancă, apoi te cufunzi măcar jumătate de oră în lectură, în timp ce-ți mai iei pauze de privit la mănunchiul de raze care luminează coroana unui platan. Ai tot timpul să mai prinzi un ecler cu vanilie pe care să-l savurezi pe treptele Ateneului. Va fi deja noapte, dar mai tragi puțin de mânecile bluzei și te încălzești cu ideea că ai 3 librării în drumul tău spre casă.

E toamnă și ție ți-e dor de aflat aceleași lucruri mereu altfel.

*exercițiu de imaginație-amintire după o săptămână fără plimbări, forțată de un picior în ghips să privesc de la fereastră un anotimp mult așteptat. Îmi hrănesc obișnuința de plimbări lungi zilnice, prin locurile mele dragi din București, cu imagini și imaginație. Nu-mi lipsesc cărțile și laptele cu cacao, doar că-s într-un amestec de pastile și perne-grămadă peste care trebuie să-mi troneze piciorul. 

Leave A Reply

Navigate