Puritate, Jonathan Franzen

Am citit-o în trei seri, pierdută cumva în nebunia personajelor, în tristețea contextelor, în structura relațiilor. M-am lăsat prinsă ore întregi în pasaje și dialoguri de-o intimitate șocantă, în încercarea de a-mi da seama de ce o simt atât de incomod, dar continuu într-o fascinație pentru scriitura care sapă puternic într-o temă atât de actuală precum complexitatea moralității.

Puritate a fost prima mea întâlnire cu Jonathan Franzen. Fără menajamente și treceri lejere între secvențele povestite, a fost o întâlnire sinceră, ca cea mai limpede oglindă așezată în fața imperfecțiunilor, cu oameni povestiți, apoi lăsați să dispară, dar mereu într-o relație aproape de nezdruncinat față de bagajul moștenit de la o generație la alta. Las câteva idei subliniate, cu recomandarea unei întâlniri cu această carte.

 Vrei să afli teoria mea despre secrete? (…) Teoria mea e că identitatea constă în două imperative contradictorii. (…) Imperativul de a păstra secrete și imperativul de a le divulga. De unde știi că ești o persoană diferită de altele? Din faptul că ții unele lucruri pentru tine. Le ții acolo, sub cheie, pentru că altfel n-ar fi nicio diferență între interior și exterior. Secretele sunt un mod de a te asigura că măcar ai un interior. Un exhibiționist radical e un om care a renunțat la propria identitate. Însă identitatea într-un vid e la fel de lipsită de sens. Mai devreme sau mai târziu, interiorul tău are nevoie de un martor.(…) Ca să ai o identitate, trebuie să crezi că există și alte identități, în aceeași măsură. Ai nevoie de apropierea de oameni, Și cum se construiește apropierea? Împărtășind secrete.

Toate sunt despre cum e să fii special, să fii Alesul. Doar tu poți salva lumea de rău! Genul ăsta de chestii. (…) Țin minte că mă uitam la filmele astea și mă gândeam la toate personajele nespeciale din fundal. La oamenii care fac pur și simplu treaba dificilă de a aparține societății. Eu cu ăia țin de fapt. Filmul ar trebui să fie despre ei.

Cel mai mare risc profesional în meseria Leilei erau sursele care-i căutau  prietenia. Lumea avea un exces de vorbăreți și un deficit de ascultători, și multe dintre sursele ei îi lăsau impresia că ea era primul om care le ascultase cu adevărat.

Leave A Reply

Navigate