March 2012 Archives

Conținutul unei valize de pasager tânăr

calatorii March 13, 2012

Plecările, oricât de departe ar fi ele, încep și se termină cu alegeri. De haine, îndeosebi. De stări, câteodată. La ce renunți atunci când pleci? Cum alegi ce să iei cu tine? Care e formula matematică ce poate să-ți despice șifonierul în două și să-ți împacheteze, fără efort, hainele pe ținute și stări? Ce cuvinte magice pot să oprească piruetele făcute pe nervii tăi întinși, fix în momentele în care gândurile tale au zburat deja departe? Pe vremuri, plecările se anunțau prin scrisori lăsate pe mesele de bucătărie, în cuvinte conturate cu cerneală întinsă de lacrimile călătorului care știa întotdeauna că se va întoarce schimbat sau deloc. Astăzi – fără gânduri multe, doar cu fuga obișnuită de a bifa necesarul unor zile petrecute departe de propriul univers, prea rar lăsat să se descurce și singur. Așa ajung și nervii să se amețească în toată povestea asta cu aruncări de la distanță…

Keep Reading

Lady Bloggers Party

evenimente March 11, 2012

V-am mai zis prin alte articole că, încă din clasele primare, am început să-mi notez haotic Tot ce credeam eu că e demn de a rămâne o amintire la care să mă-ntorc. În acest cuprinzător Tot intră chiar și o listă a cadourilor primite de la an la an, descrise en detail, atât de en detail încât și Balzac ar fi gelos pe mine, eleva sârguincioasă dintr-a IV-a E, care ținea un fel de registru al păpușilor, puloverelor și dulciurilor primite. Ce să zic, o copilă norocoasă! În egală măsură, mereu cuprinsă de obsesia cruntă de a-și dori să-și amintească, în amănunt, toate momentele frumoase, copila a dezvoltat și-o adevărată pasiune pentru detalii, nuanțe, potriveli, lucru care a lăsat-o cu greu să scape de pasiunea asta de a aduna amintiri. Tocmai de aceea, probabil că într-o lume a mea aș fi fost deja îngropată în colecții de ambalaje colorate, surprize,…

Keep Reading

Frânturi de 8

my mind my playground March 8, 2012

Joi, 8 martie Gânduri despre Ei, cămășile albe alese în grabă, părul vâlvoi, florăria din stradă. Pașii grăbiți, servieta, gândul la Ele. Plimbările între zâmbete galante, misterioase. Dansul genelor curbate și alungite de rimel. Cutele imaginare ale rochiilor, netezite din două în două cuvinte. Fâstâceala plăcută, așteptarea cinelor, florilor, privirilor. Ei – teribil de evazivi, teribil de misterioși, cu intenții ascunse în buzunarele hainelor bleumarin. “Marți, 3 iunie Femeile reușesc adesea cu gesturi prin care bărbații pierd. Cu câtă grație, cu cât talent, se face așteptată o femeie! Ea întârzie atât cât să-ți dea senzația că apariția ei este fenomenală, sărbătorească; că n-ai mai fi putut aștepta nicio clipă mai mult. Așteptarea unei femei care întârzie (și, uneori, nu vine niciodată) e ocupația “destinală” a masculinității. Exemplarele cuminți, previzibile, punctuale n-au succes. Preferăm hărțuirea, exasperarea, neliniștea, jocul. Mersul pe sârmă între viclenii, farmece și șolduri. ” Andei Pleșu, Note, stări, zile…

Keep Reading

Ca c’est Paris

calatorii March 5, 2012

V-am arătat oamenii, vitrinele, i-am dedicat Parisului meu drag fragmente importante din căutări strânse ca-ntr-un mănunchi și conturate sub un titlu simplu – balada călătorului. V-am povestit despre ferestrele care dau în St. Germain, plimbările din Bercy, ceaiul savurat pe treptele Louvre-ului, închipuirile din Versailles, despre șansonetele din Montmartre… Povestea asta frumoasă nu se încheie aici. Va continua până când copila care își notează gândurile pe filele acestea virtuale va învăța să-și tasteze și frazele cu accent franțuzesc. Dar până la un Atunci, hai să ne mai pierdem pe străzile lui încă o dată! Fie și într-o zi de marți.

Keep Reading

Continuarea numelui e funcția?

my mind my playground March 4, 2012

Prin anul I de facultate mi-am dat seama că o simplă prezentare cu nume și prenume poate spune prea puțin despre tine unui om care, la 3 secunde după ce te va cunoaște, te va și uita. Nu a fost greu să realizez că “- Salut, sunt X”, alături de o strângere ușoară a mâinii, o privire rătăcită și un moment de pauză din partea interlocutorului, marcau, cumva, așteptarea unei continuări firești “…și lucreaz pentru agenția (introduceți nume), ca (introduceți funcție)…” Reacție ca după tipar: lărgirea zâmbetului atât de reținut la început, purtarea unui small talk profesionist, identificarea intereselor comune, de multe ori împachetate într-un ambalaj de piesă de teatru jucată până la ultima replică “- Știam eu că ne-am întâlnit la evenimentul Acela. Nu? Atunci cu siguranță am avut un schimb de mail-uri. Sigur nu? Ai lucrat înainte Acolo? Nici asta? Dar numele îmi pare atât de cunoscut…” Apoi…

Keep Reading