Portret de femeie

Imaginea ta e încețoșată, pentru că atunci când te uiți la tine vezi doar așteptările lor?  Ai ochii prea mici, buzele prea pline, capul prea aplecat, privirea prea puternică? Așa ți s-a spus o viață întreagă, nu? Iar tu i-ai crezut, ajungând să urăști lentila aparatului și privirea insistentă, care nu fac altceva decât să-ți amintească de diferențele prea mari dintre tine și Ei.

La început a fost doar un fel de lehamite, de oboseală, ca și cum ți-ai fi dat brusc seama că de ceva vreme preferi să te refugiezi în lucruri confortabile. Ai început să renunți, treptat, la micile lucruri care-ți făceau cândva plăcere. Fără plimbări lungi, fără ieșiri neprogramate, fără priviri ghidușe, fără farmec. Ți-ai lăsat prietenii să-ți bată la ușă, să aștepte, apoi să bată din nou, ceva mai tare, să caute cheia pe care o lăsai în spatele unui ghiveci greoi, acum c-o plantă veștejită, să aștepte iarăși, să te strige încet, apoi să șovăie și să plece. Te-ai îndepărtat de toate acele lucruri care te făceau până atunci să simți că timpul nu trece pe lângă tine. Ceva s-a schimbat, nu? Ăsta, din oglindă, e noul tău chip? Sau s-a ascuns atâta timp în spatele măștilor unui drum drept, ale unor frumoase certitudini? Așa-i că nu te mai recunoști? Așa-i că începi să te vezi prin etichetele lipite de oamenii din jur?

Nu, nu ești doar simpla sumă a experiențelor trăite, un cumul de prietenii, dezamăgiri, conversații, mulaje, nu ești nici doar umărul pe care au plâns atâția, nici doar sfătuitorul de gardă pentru prietenii tăi. Nu ești doar slabă sau doar puternică, nu ești doar sentimentală sau doar rece, nici doar mama, sora, colega, prietena, iubita, fiica… Ești toate astea la un loc și mai mult!

Trebuie să înveți că nimeni nu te privește pentru ca imediat să-ți întoarcă spatele. Că indiferența și neglijența ta nu sunt traduse prin revoltă, ci prin pierdere de sine. Că trebuie să te întrebi mai des: Sunt eu cum mă privești tu pe mine? – doar un joc de cuvinte din care tu, draga mea, trebuie să înțelegi că trebuie să te privești cu mulțumire, pentru ca și ceilalți să te privească la fel.

Eu sunt așa, mereu cu o joacă stranie în priviri, mulțumită de ceea ce mă face diferită de ceilalți.

Aruncă-ți departe confortul, măcar pentru câteva ore, și vino să te privești așa cum meriți, la Foto Union, între 1 și 8 martie, la Portret de femeie. Accesoriile sunt aduse de Pepsi, tu trebuie să ajungi musai cu încrederea în tine, poate și cu niște zâmbete prin buzunar. Apoi, lasă-te admirată, așa cum ești tu cu adevărat: frumoasă, ciudată, puternică, copilăroasă…

Fotografie realizată de echipa minunată de la Foto Union, responsabili și pentru Portret de familie.