Amintiri fără timbru

December 2011

10 Posts Back Home
Showing all posts made in the month of December 2011.

Introspecţie

my mind my playground

Când am început să mă gândesc la anul care s-a scurs , m-am aşezat confortabil pe canapea şi am privit minute bune pendula veche din hol, fiindu-mi parcă ruşine de timpul pierdut în căutarea unor fraze care să aibă meritul de a nu păgubi prea mult o idee. Nu a fost un an bun. Nici măcar unul rău. A fost un an inofensiv, fragmentat de stări purtate cu mândria omului care a învăţat să nu-şi mai ascundă indispoziţiile şi indignările de ochii celor care construiesc statui doar pentru a le dărâma în secunda următoare. Am cunoscut. Am interpretat. Am învăţat. Am renunţat. Mi-am dat seama că, uneori, trebuie să ceri oamenilor mai mult decât pot face, pentru a obţine de la ei tot ce pot face. Mi-am cunoscut mai bine ţara şi mi s-au lipit de suflet oameni pe care sper că-i voi păstra mult timp alături. Mi-am purtat melancoliile prin Parisul…

Keep Reading

Drumul

calatorii

M-am întors acasă într-o zi de vineri, când oamenii de pe strada mea nu-şi mai vorbeau în cuvinte, ci în aşteptări. Adunaţi lângă o poartă, într-o tăcere sfântă, îşi agăţau cu nerăbdare privirea de orice siluetă neclară ce apărea în capăt de stradă. Paşii mei rari, greoi, care îşi pierdeau la câteva secunde direcţia, semănau tot mai mult cu ai unui soldat care a rezistat eroic, luni de zile, într-o luptă fără sens, iar acum simţea că a venit momentul să cadă. Îmi promisesem să merg drept până la poartă, pe asfaltul acela peticit, cu urme de copilărie, sub privirile îngrijorate ale unor oameni bolnavi de aşteptări. Să le dau curaj prin zâmbete că şi copiii lor vor veni în urma mea, gata să le cadă în braţe şi să-şi odihnească gândurile în palmele lor făcute căuş. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât simţeam mai mult greutatea bagajelor…

Keep Reading

Aşa nu

evenimente

Reţeta de ieri: – o tipă urcată pe un soclu înalt, neajutată de nimeni, cu glas înţepător, mâini de dictator şi priviri sfidătoare. Om de PR, cu neologismele repetate în oglindă şi explicaţiile lor în buzunar. Calităţi reale de guru infatuat. – o întrebare corectă despre obiectivele campaniei, adresată din public. – o privire de-ar ucide dintr-un foc 16 porumbei albi, aflaţi în zbor pe lângă mândrul şi înălţătorul jilţ de unde se desfăşura predica cu scop de iluminare a plebei nevinovate . Lipsă crasă de argumente, repetare excesivă a unor termeni banali, ridicaţi prin ton la nivel de artă abstractă. Din nou gesturi de artist neînţeles, care vorbeşte într-o chineză stricată,  limbă neştiută, evident, de publicul neavizat. – val de priviri disperate, chicoteli, dări de coate, străluci de neînţelegere în ochii audienţei. – o a doua încercare de a lămuri cum e cu PR-ul şi comunicarea. Tot din rândul publicului…

Keep Reading

Ne oprim câteva secunde?

my mind my playground

Întotdeauna vor exista multe întrebări seci despre importanţa gesturilor unor oameni care, măcar din când în când, se opresc din drumurile lor şi ajută. Ce rost are? Ce schimbi cu gestul tău? Cuvintele înşirate aici sunt mai mult pentru cei care vor să creadă că, uneori, ai nevoie doar de 5 minute pentru a schimba viaţa cuiva. Aveam 18 ani când am vizitat pentru prima dată un orfelinat. Căram 3 pungi pline cu jucării şi teama că nu o să ştiu să le vorbesc.  Cu mâneci largi, manşete cărămizii roase de vreme, călare pe căluţi de plastic legaţi între ei cu o sfoară gata să se rupă, m-au primit cu neînţelegere şi curiozitate. Era atât de simplu să le citeşti în priviri sălbăticia omului care a fost neglijat o perioadă prea îndelungată de semenii lui. O casă neîncăpătoare, la marginea unui oraş, ascundea 10 suflete care atunci învăţau să mulţumească…

Keep Reading

Cu gândurile prin magazine

evenimente

Dimineaţă. Ochi mici, luminaţi de ecranul telefonului care îşi tot cântă de jumătate de oră melodia de deşteptare. Mormăit înfundat, picioare împleticite, uşi de şifonier neprietenos. În tot acest timp, ochii se deschid pe rând, când unul, când altul, de parcă ar încerca să-i spună luminii care intră neanunţată de afară să mai aştepte puţin. De aseară ai lăsat la odihnă pe fotoliu rochia albastră, iar la picioarele ei o pereche de pantofi cu toc, pregătiţi să înfrunte o zi de marţi mohorâtă, cu multe băltoace gata să-ţi înece toate gândurile roz. Bineînţeles că ignori tot aranjamentul şi, după ce priveşti rochia aceea de parcă i-ai prevesti somnul de veci pe braţul înflorat al fotoliului, te năpusteşti aproape cu furie către dulapul cu haine sortate pe stări. Mâinile tale rămân câteva secunde deasupra teancului colorat, dar îşi revin repede şi smulg un pulover gri şi pufos. Îl îmbraci în timp…

Keep Reading

Bloggers’ Secret Santa Party

evenimente

Parisul mă urmăreşte pretutindeni. Chiar şi la petrecerea de vineri, cand al meu cadou a venit împachetat cu funde roşii, scris auriu şi arome franţuzeşti. Poate e doar puţin îmbufnat că n-am aşezat prea multe cuvinte despre el, aşa cum îi promisesem, şi găseşte că ăsta-i un motiv bun să mă chinuie cu semne, fie că-i vorba de les macarons, de un prânz  La Bastille ori de un delicios nougat glace. Oricum ar fi cu semnele astea, petrecerea bloggerilor de vineri a fost bine condimentată cu muzică live în amestec echilibrat cu ceva karaoke, surprize plăcute şi mulţi paşi de dans exersaţi până dimineaţă. Atât de faină a fost atmosfera, încât încep să cred că  Manafu a descoperit de ceva vreme reţeta petrecerilor bune şi acum le  prepară ca la carte, cu multă voie bună şi entuziasm. Toată admiraţia pentru modul în care reuşeşte de fiecare dată să transmită energia…

Keep Reading

Un blog în 2012

my mind my playground

În vechea mea locuinţă mi-am pictat pereţii cu amintiri aşa cum mi-au dictat vârsta şi stările agăţate de ea. Au trecut aproape cinci ani de când m-am apucat  să lipesc într-o garsonieră închiriată de la proprietarul blogspot fotografii şi fraze cu tot ce mă fascina şi mă speria în oraşul în care aterizasem. Cu pereţi coloraţi şi tapet făcut din posterele filmelor preferate, blogul era pentru mine doar o filă de jurnal pe care-mi aşterneam amalgamul de emoţii şi frici, specifice copilului pierdut care visează când în cadre, când în versuri. M-am mutat cu greu într-o locuinţă mai mare, în cartierul .ro, într-o zi frumoasă de aprilie – spun cu greu pentru că schimbările, indiferent de natura lor, încă n-au învăţat că trebuie să-şi aleagă cu mare grijă momentul în care aterizează la uşa mea. Mi-am desfăşurat uşor gândurile  în cele trei camere nemobilate şi am găsit rapid plăcerea de…

Keep Reading

În culisele X Factor

evenimente

Andrei Leonte. Acesta este numele motivului pentru care am ajuns sâmbătă seara în platoul X Factor. Fusesem avertizată că voi sta alături de câteva domnişoare drăguţe cu care voi împărţi echilibrat păreri despre organizare şi concurenţi, asta doar până în momentul în care Andrei va intra pe scenă. Apoi echilibrul se va pierde undeva printre ropotele de aplauze din sală, vor urma ţipete ascuţite, cât să ajungă la oamenii din spatele ecranelor, poate chiar sărituri în gradenă. N-a fost cazul (săriturile s-au efectuat pe loc şi nu au afectat cursul firesc al show-ului :D), deşi ne putem lăuda cu o galerie frumoasă şi gălăgioasă, invidiată de toţi ceilalţi susţinători ai concurenţilor. Andrei cântă foarte bine. Cu ceva noroc şi ajutor din partea publicului, a  primit sâmbătă  două melodii care i s-au potrivit vocii lui calde – Reamonn, Supergirl  şi Jason Mraz, I’m yours. Este “un monument de modestie şi bun simţ”.…

Keep Reading

Portret de familie

evenimente

Deschizi fereastra, te apleci spre strada slab luminată şi încă zgomotoasă. Storurile magazinelor coboară zdrăngănind, în depărtări. Caroseriile negre ale automobilelor alunecă pe şosea, scârţâind scurt la intersecţii. Frânele unui autobuz acoperă toate zgomotele, în afară de unul pe care îl ghiceşti mai degrabă decât îl auzi.  Un telefon pierdut sub teancuri de foi îţi  spune că e timpul să încui uşa biroului şi să cauţi scurtături până la ele. E seara aia de toamnă, cu vânt rece care mătură frunzele prăfuite şi le aruncă pe maşini. Plouă mărunt. Puloverul tău străluceşte în lumina vitrinelor, aşa că te arunci în primul taxi pe care-l găseşti la intersecţie şi-i spui adresa. Te lipeşti cu nasul de geam şi închizi ochii preţ de câteva secunde. Se rostogolesc picăturile de ploaie pe geamuri, amestecând culorile oraşului. E ceaţă şi-ţi place. Adevărul e că nici n-ai vrea ca lucrurile să fie mai clare. E vineri…

Keep Reading

În loc de concluzii #bizsmscamp

evenimente

Am început cuminte, manierat, cu “Bună ziua! Numele meu este”.  În câteva secunde mi-am dat seama că ceea ce transmit nu spune mare lucru despre mine, omul care a intrat acum mai bine de doi ani în lumea asta a online-ului din pură pasiune şi cu o doză mare de naivitate. Om care încă îşi aminteşte foarte clar mândria aceea pe care o simţi după ce  plămădeşti câteva proiecte cu grija unei mame uşor nevrotice şi le vezi ieşite la prima lor întâlnire. Gândiţi-vă că încă păstrez şi acum foaia pe care am desenat (da, am desenat pe o coală A4) viitorul blog al companiei, aşa cum îl vedeam eu atunci. Descoperisem singură un domeniu în care mă puteam mişcam în voie. În care entuziasmul meu, firea analitică şi nevoia constantă de a cunoaşte zilnic oameni şi gânduri noi erau văzute cu ochi buni. Am recunoscut, mai apoi, că am şi câteva…

Keep Reading
Navigate