Vreau pereţi de sticlă
foto via Catalin Georgescu Apoi vreau să-i mut în pădurile noastre, să-mi aşez un scaun în mijloc şi să privesc în jur minute în şir, până mi se colorează ochii în arămiu şi gândurile se aşază cuminţi pe cărările cu frunze. După luni de zile în care nu ştiam nici în ce culori să mai trăim, s-a amestecat toamna în frunze, în stări şi-n cuvinte scorojite de sfârşit de octombrie. Am rămas cu mâna în aer, deasupra tastaturii, cam jumătate de oră înainte de a scrie titlul. Credeam că de las o zi să treacă, o să vă feresc de zecile de rânduri îmbibate într-un sirop dulce de metafore şi superlative despre locurile şi oamenii #dinRomânia. Apoi, mi-am dat seama că nu e nimic rău în a-ţi purta sâmbetele şi zâmbetele ca pe haine de sărbătoare, cu mândria omului care a făcut parte din ceva atât de frumos, încât nici…