September 2011

5 Posts Back Home
Showing all posts made in the month of September 2011.

Filme fără clişee la 1 leu!

Filmele bune se numără în stări. Da, stările au preţuri în sălile de cinema. Nu, nu sunt întotdeauna justificate. Preţurile, nu stările. Zic asta pentru că mi se mai întâmplă, la cerinţele prietenilor, să mai consum, pe lângă popcornul caramel, şi popularitatea unor filme care nu au ajuns  în topuri neapărat datorită substanţei. Dar cazurile astea sunt rare. De obicei vânez recomandările unor oameni avizaţi şi am deja o mică listă cu regizori preferaţi pentru ale căror filme m-aş muta cu săptămânile în cinematograf. Pe bucata mea de foaie se află şi Julie Taymour,  regizoarea filmului Frida. Pentru a vă povesti despre ea, trebuie să mă întorc puţin în anul 2007, când urcam scările unui cinematograf micuţ din Constanţa, alături de un prieten, emoţionată fiind de revederea unuia dintre filmele mele preferate. În cadrul unui concurs de pictură, Frida şi-a cerut dreptul să ruleze pe ecranul prăfuit al unei săli…

Doggy bag*

Risipă ->Folosire nechibzuită ->Principala sursă de enervare a celor care cred că natura este guvernată de simplitate. Risipitor ->Cheltuitor ->O pildă a unui fiu care se hotărăşte “să arunce de pe umerii săi jugul ascultării” -> Orice om care nu conştientizează care sunt efectele risipei lui. Unde vreau să ajung? Aici. Mai exact, la ce se întâmplă când risipa ajunge şi în farfuriile noastre, la studiul realizat de cei de la Unilever Food Solution şi la concluzia că, anual, 1 milion de tone de deşeuri alimentare provin doar din mâncarea pe care noi, consumatorii, o lasăm în farfurii la restaurante. Recunosc, se întâmpla des să cer mâncarea la pachet. Se întâmpla, la fel de des, să mă las purtată de discuţii plăcute şi să răspund afirmativ, dând uşor din cap, la  veşnica întrebare a chelnerului care se învârte toată seara pe lângă masă -furculiţa lăsată preţ de câteva secunde pe marginea…

Pe scurt: Webstock

Mă simt norocoasă. Prea rar o afirm, de prea puţine ori o recunosc, de multe ori asta simt. Bineînţeles, doza asta de noroc e doar o completare binevenită a unor decizii luate în momente cheie din viaţa mea de aproape 24 de ani. Venirea în Bucureşti a fost unul dintre ele. Oraşul acesta care m-a sufocat la început, dar pe care am ajuns să-l văd ca pe un prieten bun,  m-a obligat să-mi găsesc momentele de linişte prin inventarea unor fraze pe foile virtuale ale unui blog. El a fost decizia mea cea bună amestecată cu mult noroc. Aici am cunoscut oameni şi am lăsat locuri să mă schimbe. Aici am trăit experienţe frumoase şi am adunat în albume încă ascunse momente incredibile. Aici am învăţat să reconsider, să am răbdare. Aici este locul meu. Bucureştiul m-a lăsat, înainte de toate, să aleg. Ce facultate să urmez, ce job mi…

Dragostea-i doar o invenţie?

Şi dacă aşa este, atunci noi, fiinţele care am fost crescute cu poveştile fraţilor Grimm şi desenele Disney, ce şanse mai avem să fim fericite? Sunt sigură că  pe Marrou, autorul frazei “Dragostea este o invenţie a secolului al XII-lea”, nu l-a interesat, de fapt, să stabilească o dată a apariţiei sentimentului de iubire, ci doar ideea că acesta nu a existat dintotdeauna şi pretutindeni în lume, fiind, mai degrabă, o creaţie culturală. Gândiţi-vă la Cinderella şi al său prinţ. Bine, cam toate desenele marca Disney. Sau la cupluri celebre din literatură, precum Tristan şi Isolda sau Romeo şi Julieta. Toate au fost acuzate de-a lungul timpului că au o anumită răspundere pentru geneza acestui sentiment. Că dacă nu am vedea oameni îndrăgostiţi la cinema, la televizor şi în piese de teatru sau nu am mai citi cărţi, atunci nu ne-am mai aştepta să ni se întâmple şi nouă. La rândul său,…

Dragă Sibiu,

Mă gândeam azi la tine, în timp ce înaintam cu paşi tăcuţi de-a lungul caselor de pe Calea Moşilor. Mi-am dat seama că n-o să reuşesc niciodată să scriu cum trebuie despre zilele acelea în care te-ai încăpăţânat să-mi demonstrezi că eşti altfel decât toate oraşele întâlnite. Aş fi vrut să-ţi scriu asta pe ziduri, alături de picturile frumoase care-ţi mai ascund anii. Să-ţi spun că te cred! Nici nu mi-e greu. Doar ferestrele tale sunt păzite de pisici care se răsfaţă la soare, nu de gratii întortocheate. Străzile tale suportă gânduri cu miile, pe care le face buchet şi le oferă fetelor cu rochii albe din Piaţa Mică. Ai turnuri frumoase pe care norii pufoşi  se sprijină cu grijă, în zilele de toamnă. Nu ai răscruci, ai doar sunete de pian care se întâlnesc pe la colţuri cu trecătorii. Ai priviri discrete, aruncate prin ochii acoperişurilor, iar ceasurile tale…

Navigate